Și uite cum poate fi util un iPhone: să scrii mai des articole pe blog. Tastatul este o problemă, dar mai ușor cu textul și mai multe imagini…
Plecarea de dimineața, luni când ducem și ghiozdanul.
Category: După naştere
-
Cheliuță fără moț și Grădinel băiețel
Felicia a făcut un anișor pe 12 așa că am fost să petrecem pe tema asta într-un mod restrâns-organizat, ocazie cu care a fost dez-moțată, intrând în rândul domnișoarelor cu turta ruptă-n cap. Nici acum n-am înțeles treaba cu turta, dar asta este. Chestia cu alesul de pe tavă am priceput-o ca fiind o metodă științifică de prognozare a înclinațiilor piticaniei cu pricina. Felicia a optat, în ordinea de pe tricouri: (more…)
-
Creștem cu ei
Mie unul, ce să zic, tot îmi crește burta. Ei au alte progrese, mult mai interesante. Felicia începe să facă pași și nu mai vrea să stea în căruț mai deloc, are nevoie de mișcare. E grațioasă ca un mini-hipopotam sedat, dar e scumpă foc. Mâine îi luăm moțul. Mami vrea s-o chelească, tati nu, că am învățat ceva de la Dragoș: lasă frate copilul neciopârțit. Sper să picăm la pace și s-o ducem măcar la o coafeză, că deh, face gagica un an. Acum se joacă în sufragerie cu o sticluță de ojă pe care i-a dat-o mami, în dezacrodul lui tati, care speră ca fetița lui să înceapă cu ojele pe la 65 de ani 🙂 (more…)
-
Aurica învinge
Aurica m-a învins. Am dat jos lănţişorul de aur.
-
Nume de cod: Aurica
Bond. James Bond. Aurica, Aurica Felicia Violeta Trîmbiţaşu. Numele oficial rămâne neschimbat, dar în urma antrenamentelor intensive şi a rezultatelor remarcabile obţinute în diversele faze de testări, Felicia a primit numele de cod Aurica. N-a fost uşor, am început de când era mică, mult mai mică decât e acum, şi chiar şi acum e mică, deci înţelegi ideea. (more…)
-
Iepuraș, coconaș
Iepuraș, coconaș fuge sus de pe imaș, sau cam așa ceva a învățat Drăgoșel un cântecel la grădiniță. Dar acum nu este vorba despre el, ci despre un alt iepuraș în devenire, o mini-iepurică, mică, mică, chiar pitică. Daa, Feliciaaaa!
Are fetița noastră deja opt luni și i-au dat doi dințișori jos. Îi așteptăm și pe cei doi de sus, să ne plimbăm cu ea în autobuze și să păcălim lumea că ea e compostorul. Hihihi.
A fost puțin mai mârâită ca de obicei, chestie pe care la Drăgoșel nu am sesizat-o când i-au dat dinții, și nu cred că eram noi mai neglijenți, doar că la cât de zăpăcit și agitat era el în mod normal, nu am observat diferența și dinții i-au ieșit fără nicio problemă. Micuța Feliciuța e mai delicată și cei doi dințișori au cam chinuit-o. Acum este bine, veselă și râde cu toată gurița chelă la mine când mă întorc la ea. Minune mică!
-
Primul La mulți ani de floricică
Are tata o floricică mică, mică, mititică și astăzi este ziua ei de nume: Laaa muuuulți aaaaniiii!
Ca să nu rămână chiar așa un articol scurt, să notez aici că micuța noastră și-a câștigat și prima poreclă: mini-mu. Mu de la văcuță, da, că așa face ea când se supără, ca o văcuță mică. De fapt, mare. Sigur vom avea ceva probleme pe viitor. Dragoș cel puțin se oprea după vreo 15 minute când îl lăsam să plângă. Micuța floricică-mu, neeeh. Plânge, fin pentru orice persoană aflată la cel puțin două etaje mai sus sau mai jos. Suspină cu tot corpul, iar când până la urmă cedăm, și chiar nu cedăm ușor, că știm despre ce este vorba, atunci continuă cu suspine pentru încă vreo douăzeci de minute bune, de te face să te simți chiar prost că ai lăsat-o așa să mu-cânte.
Ca să n-o enervez pe mami, n-ar fi trebuit să scriu că pe Dragoș îl numeam mini-me. Feliciuța este mini-mu. Următoarele iterații logice îți aparțin. Hihihiiiii 🙂
Ah, și o poză de astăzi, cu mită la Drăgoșel că primește decorațiunile-jeleu ale lui mami dacă stă puțin să facem o poză înainte să mergem la Maia la masă…
-
Aproape singur(i) acasă
Azi, și iarăși până public eu articolul va fi mâine, Drăgoșelul este la Maia în tabără. Mi-a zâmbit scurt de pe canapea:
– Nu pleci. Pa!
Uite așa suntem parțial singuri acasă, pentru că Felicia, cu toate că am insistat să plece și ea în vreun club, s-a încăpătânat să stea cu noi. Probabil încă mai contează faptul că are doar șase luni. Mă rog. Să revenim. Pitica a adormit și ne-am apucat și noi de făcut ceva de mâncare. Fără detalii de meniu, cotletele de berbecuț pregătite deja cu mirodenii, nu știu exact firma, dar le găsești prin hipermarket, pot fi puțin prea sărate. Asta dacă nu… (more…)
-
Ziua doi și ziua trei
Mi-am rămas dator cu continuarea celor Trei ani și trei zile și timpul trece când te distrezi, mai ales la servici, deci iată că deja a trecut o săptămână. Ziua a doua a fost acasă, unde Drăgoșel a petrecut cu familia. Au venit la noi Maia, Buni, Bibiu, Titia, Amaia și Bodan și bineînțeles, nașa și nașu. Cu toate că treaba ar fi fost mai de adulți, mai toată lumea s-a jucat. Noi, băieții, ne-am jucat cu niște chestii aduse de nașu, adică o sticlă de Rom adusă de el din Jamaica. 63% frate, după două guri eram acolo, adică în Jamaica. Joaca noastră durează mai mult, deci am trecut și la jucăria a doua, o sticlă de triplu-dublu-cvaduprlu distilat de orez din China, proaspăt, că nașu a venit direct de la aeroport la petrecerea lui Drăgoșel. Chinezii mai slăbuți, la 52%. Evident că deja combinația a fost câștigătoare, iar subiectele de discuție erau irelevante, atmosfera fiind totaaal relaxată. Ne-am clătit mai apoi pe dinți cu niște bere și vin ca să putem să bem șampania de la tort. În tot timpul ăsta, mini-pitica Felicia trecea la fiecare în brațe, urmând ca zilele următoare să mânânce creierașii lui mami că nu mai vroia să stea decât în brațe. (more…)
