Mie unul, ce să zic, tot îmi crește burta. Ei au alte progrese, mult mai interesante. Felicia începe să facă pași și nu mai vrea să stea în căruț mai deloc, are nevoie de mișcare. E grațioasă ca un mini-hipopotam sedat, dar e scumpă foc. Mâine îi luăm moțul. Mami vrea s-o chelească, tati nu, că am învățat ceva de la Dragoș: lasă frate copilul neciopârțit. Sper să picăm la pace și s-o ducem măcar la o coafeză, că deh, face gagica un an. Acum se joacă în sufragerie cu o sticluță de ojă pe care i-a dat-o mami, în dezacrodul lui tati, care speră ca fetița lui să înceapă cu ojele pe la 65 de ani 🙂

Mini-hipopotam sedat dar în mișcare:

Dragoș nu prea ne mai bagă în seamă, și-a făcut prietene mai multe și urmează să înceapă grădinița. Da, a mai fost, dar la creșă, acum intrăm la grădiniță, sau cum îmi place mie să-i spun, universitate. A trecut și de etapa cu trotinetă, acum este la faza cu bicicleta și văd că a cam prins treaba destul de repede. Mai stăm puțin și scoatem roțile ajutătoare, să vezi julituri.

Dragoș pe ștrase, însoțit:

Bebe din burtică își face din ce în ce mai bine simțită prezența, face valuri în fiecare zi, ca să nu mai pomenim mișcările prinse de la călușari și aplicate riguros pe vezica lui mami.

Formație completă, doi afară, unul la adăpost:

Share: