Am ajuns vineri destul de târziu acasă la Ploiești, dar nu prea târziu ca să nu ne suim din nou în mașină și să mergem la București, să o vedem pe cea mai mică membră a familiei noastre nepoțiiiiiiicaaaaaaa. Am ajuns la Sanador pe la 21:00, dar cum la spitalele particulare programul de vizită nu este unul comunist, până la 22:00 ai acces și poți să-i vezi pe cei dragi și după orele de servici. Așadar ne-am bucurat de prima întâlnire cu nepoțica noastră mică-mică-mititică și simpatică foc, cu toate că seamănă cu ta-su, adică frati-miu 🙂

Păi să treacă Floriile şi să nu sărbătorim şi noi puţin? Neeeeh. Avem două floricele, un bobocel şi un altoi, cum am zis eu. Nu pot reproduce ce-a zis Mami, dar nu prea a fost de acord. Deh, ce să-i faci: ea a fost Camelia, dar pentru evitarea cacofoniei (Raluca Camelia), C-ul a fost eliminat pe parcurs, devenind astfel Amelia, proces care, în termeni de horticultură, poate fi asociat cu altoirea. Bobocelul e autentic: Felicia Violeta.

La mulţi ani bucheţel!

Şi aceeaşi urare pentru Vio-Naşa şi Florina-Amalia, La mulţi ani, sănătăte, fericire, bucurii şi bomboane la copii!

Vorbim despre asta:

Și ce vezi tu este o simplă oală, sau cratiță, sau cum vrei tu să-i zici, chiar urâțică am putea spune. Ce văd eu este o amintire deosebită.

2008, martie, 13, Maternitate Polizu, București, unde s-a născut Drăgoșel. Tati a stat cu mami într-o rezervă ca să ne bucurăm împreună de primele zile ale primului nostru copilaș, atât de mult dorit și așteptat. Mami trebuia să concureze cu Fulga la producția de lapte pentru bebe, așa că bea ceai, combinația clasică (fenicul, anason și chimen). Aveam la noi un termoplonjon, că pe vremea aia nu era cu tehnologie d-asta avansată, sau condiții ca la următoarele nașteri în maternități particulare.

Am plecat pe Buzești să caut o oală. N-a fost neapărat dragoste la prima vedere, dar ne-am unit imediat destinele și ea a devenit cea mai oală cratiță care va exista vreo dată.

Dacă nu îți dai seama despre ce dicționar vorbesc, ori ești p-aici din greșeală, ori te-ai ramolit. Dicționarul inițial a fost axat pe Drăgoșeză, o limbă pe cale de dispariție, din fericire doar datorită progreselor lingvistice ale celui mai mare pitic din echipa noastră de bob. Dat fiind faptul că Felicia înaintează în vârstă și începe să articuleze câte ceva, va trebui să trecem la 2D să avem un dicționar în două dimensiuni (Dragoș și Felicia). Mai e puțin timp și vom trece și la a treia dimensiune cu Ilinca. Și dacă prind pe vreunul că vorbește de a patra dimensiune îi blochez IPul 🙂

Acum ceva vreme mă gândeam să fac un site separat cu dicționare pentru pitici, unde părinții să-și poată documenta evoluția micuților, să o poată avea mai târziu ca o amintire. Din păcate timpul pentru așa ceva nu l-am găsit și nici șanse prea multe nu se întrevăd. Bineînțeles că aș fi vrut să fie un proiect mai amplu, nu numai pentru România și la partea cu fonetica deja lucrurile s-au complicat.

Oricum, ce să mai, pentru 2D trebuie să-mi fac timp, că deja intrăm în pâine, avem primele cuvinte: maaama, taaata, baba. Cred că ultimul se referă tot la Mami, că-l folosește atunci când se enervează. Hihihii.

Va urma.

Pe vremuri trebuia să decupezi din Cutezătorii ceva să lipești pe perete, mult mai târziu au apărut și revistele alea color cu postere; ce vremuri frate…

Acum găsești de toate, bani să ai. Îmi amintesc când am venit cu abțibildurile acasă de la Bricostore Baneasa, mamă, au pus ăștia bariera să treacă Ralucuța locomotiva, diesel, de fapt cu aburi frate. Luasem un alt fel de galerie pentru bucătărie, și mai scurtă pe deasupra. Deci omorâsem cel puțin o familie de pinguini imperiali mici și frumoși, așa se purta. Timpul a trecut, iar galeria este chiar bună, să nu mai vorbim de abțibilduri care atunci nu erau bune de nimic iar acum vrem să mai luăm câteva 🙂

Și azi ne-am distrat cu ele, că doar n-o să avem o casă serioasă, nu?