Dragoș e băiat mare și mânâncă singur de mai multă vreme, dar Felicia face niște lucruri de care ne minunăm tot timpul. Vrea să mânânce singură cu furculița ei, chiar dacă îi este greu să țină și să ducă furculița la guriță, e foarte ambițioasă și totuși nu are nici măcar un an și două luni.

I-am spus azi să ducă o hârtiuță la gunoi. Eram în sufragerie și pur și simplu a luat-o de jos, s-a ridicat, și cu mersul ei de scafandru amețit, s-a dus frumos la bucătărie, unde a aruncat-o la gunoi. Știe care este năsucul, urechiușa, părul, chiar dacă nu le nimerește ea tot timpul. Își dă drumul la muzică și apoi dansează,  ia telefonul lui mami îl pune la ureche și zie aaaooo, sau așa îmi place mie să aud, îmi aduce cablul de la încărcătorul laptopului când mă vede că scriu fără el. Chiar acum încearcă să-l și bage, doar că nu știe unde e mufa, oricum, e concentrată rău.

Deci: și frumoasă și deșteaptă și cuminte. Ceva îmi spune că nu e bine…