Viitor. 2035. Fi-miu îşi ia o maşină meserie. Fiind povestirea mea, şi-o cumpără singur. Zic maşină, poate o să fie avion, sau cu ce o să mai circule lumea la momentul respectiv. Ne sună seara să ne spună că a făcut achiziţia, mândru fiind. Eu şi cu mami râdem, chichotim, ştim ce urmează, pentru că dimineaţă vine să ne-o arate. Cina va fi una foarte copioasă cu tot felul de mâncăruri grele, chiar dacă la vârsta aia probabil că voi fi pe regimuri alimentare stricte. Aşa, deci, masă copioasă seara, târziu în noapte.

Dimineaţa ne trezim. Mami îmi pregăteşte un ceai laxativ, superlaxativ, care să elimine rapid şi eficient toată cina cea copioasă cu o seară înainte. Ne sună Dragoş că vine cu maşina să o vedem. Coborâm în parcare, heliodrom, aeroport sau ce-o fi atunci. Mândreţe de maşinărie, curată, nouă, deosebită. Interior select, ceva de culoare mai deschisă, fină. La vremea aia probabil că nu vor mai exista interioare din piele naturală că nu vor mai fi animale care să permită aşa ceva. Oricum, deosebit, totul miroase a nou.

Mami îl pupă, îl felictită, cu lacrimi în ochi etc. Eu mă sui pe scaunul şoferului, îmi dau pantalonii şi chiloţii jos şi iiiihaaaaaaaaaaaa. Mândreţea de cină bogată iese vâjâind pe scaunul frumos mirosind a nou, împroşcând cu picăţele tot în jur, volan, bord. Eu ţopăi de fericire şi-i zic:

– Na mă, na, să vezi şi tu cum e să se cace cineva pe scaunul tău, cum mi-ai făcut  tu în 2010 când te-am lăsat să te joci în maşină, la volan. Na!

Zbang! Exemplificarea vizuală este ataşată. Nerecomandată înainte, în timpul, sau după masă.

Era ok dacă nu ţopăia pe fund şi nu întindea pe volan şi bord materia maronie. Nu culoarea a fost problema. Am spălat interiorul cu tot felul de chimicale, am lăsat geamurile deschise, am dat cu odorizante gazoase, lichide, sub formă de praf, brăduţi etc. Mirosul a mai trecut, dar au fost câteva zile în care a trebuit să-mi spăl curu’ după ce conduceam că se împuţea de la scaun. Eeeh, ce vremuri… 🙂

Capitol: Ale mele  Cuvinte cheie: , ,
Poţi lăsa un comentariu, sau trackback de pe blogul tău.

Jurnal de tată

7 Comentarii
  1. mami says:

    Cred ca uiti sa spui ca mami o sa incerce permanent sa te faca sa nu faci asa ceva in masina baietelului tau cu scuza ca el avea 2 ani si 5 luni cand a facut treaba asta.

  2. Tata says:

    Ei mami, este o povestire mai SF aşa…

  3. maia says:

    Eu pot sa-ti spun doar atat: Sa va dea Dumnezeu sanatate si rabdare deoarece timpul trece asa de repede ca nici n-o sa va dati seama cand va ve-ti trezi cu copiii mari, cand vor veni la voi cu alesul inimi si cand veti devenii bunici ca noi.

  4. Paula says:

    nu pot sa cred :)))))…povestea asta nu o stiam :)))
    nu stiu cum de ai reusit sa cureti masina fara sa iti fie rau 🙂

    ma asteptam sa spui ca ai fost cu ea la spalatorie si ca acolo ai mai trecut prin alte peripetii :-p..oricum Dragos e de neintrecut :))

  5. Tata says:

    Paula, mami a curăţat scaunul şi al maşinii şi al lui Dragoş, eu am spălat de x ori după aceea 🙂

  6. […] A intrat în familia noastră în decembrie 2007, chiar înainte de Crăciun, trăiască multinaționalele. Am fost împreună în multe locuri, la unele controale medicale la Sanador, mai important, la nașterea lui Drăgoșel, chiar a fost și cazarea mea din prima noapte, că am ajuns târziu, pe la două dimineața iar mami l-a născut pe Dragoș la 11.25 dimineața (12.03.2008). Am fost cu ea în concedii, la mare la Bulgari, de două ori la Albena și o dată la Riviera, lângă Nisipurile de aur și singura mașină cu o povestire din viitor. […]

  7. […] valoare de răcoarea dimineții. Mi-a adus aminte de ce-a făcut Drăgoșel când era mai mic pe scaunul șoferului când eram la […]

Lasă un comentariu