Interesant titlu, nu? Şi vorbim de 32 de săptămâni de pauză. Hihi. Şi acum să explic. Au trecut 32 de săptămâni de sarcină, timp în care nu am ştiut sexul bebeluşului nostru. Cum probabil ştii deja, noi eram hotărâţi să nu aflăm sexul lui bebe până la naştere, vroiam să fie ca în vermurile de demult. Devenise chiar interesant. Am fost la ecografie, a treia, sau a patra parcă, la sarcina asta. Ne-au programat la sediul din Decebal (Sanador) la ora 18.45. Având în vedere că am fost în concediu nu am avut probleme să ajungem, cu toată plăcerea traficului din Bucureşti. Nesurprinzător, au întârziat vreo 20 de minute până am intrat în cabinet. I-am spus doctoriţei că nu vrem să ştim sexul. Începe să ne arate bebelouiul care făcea nişte scheme deosebite cu picioruşul pe la năsuc. Nu trece mult şi zbang:

– Avem o feti…Ăăă, mă scuzaţi.

S-a tot scuzat că ne-a spus sexul, că toţi părinţii vin în primul rând la ecograf ca să afle sexul, bla-bla.

Acum, eu vroiam fetiţă şi evident m-am bucurat, doar că spontaneitatea momentului mi-a răpit sau mai bine zis umbrit puţin din exaltare. Adică pana mea, eram bucuros şi cu fată şi cu băiat, doar că mă obişnuisem cu gândul că vom afla doar la naştere, voi fi pe holul maternităţii, va ieşi o asistentă şi îmi va arăta odrasla. Ei bine nu, mândreţea de doctor n-a ţinut minte singurul lucru pe care i l-am spus-cerut.  Varză, var-ză!

Revenind însă la subiectul surprizei, vom avea o feeeeeetiiiiiiiiţăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă! Iiiihaaaaaa! Exact cum am vrut. Un băieţel mai mare cu doi-trei ani şi apoi o fetiţă. O să-i facem codiţe ca s-o poată trage Dragoş de ele. Şi pe ea o s-o învăţ să respecte băieţii care o respectă, iar pe ceilalţi să-i pună la respect cu un şut în coa.. astea, ştii tu.

Şi ce să mai lungim vorba, mititica e mai jos. Iuuuuhuuuuu! Mânca-o-ar tati pe ea de mititică bosumflică.

Share: