Astazi (06.02.2012) avem asa:
Dragos: 3 ani, 11 luni si -6 zile
Felicia: 1 ani, 5 luni si -6 zile
Ilinca: 0 ani, 4 luni si -17 zile.
Nu este vorba despre vreun fel de artă de la maiași. E vorba despre mini-lucrări de artă, ale unui autor încă neconsacrat. Probabil influența curentului neo-maia este evidentă, dar asta nu diminuează cu nimic valoarea operelor realizate.
Autorul și capodopera:
Ciudat, dar nu este vorba de o insignă așa nu. Dragoș a primit una că a fost cuminte. Bineînțeles că ar trebui să i-o fi luat-o după primele 5 minute după ce am intrat în casă, dar mă rog…
Erau două afișate, dar prima era și mai de olmpiadă. Grupa Curioșilor, așa se numește cea în care e Dragoș. De învățat, poate ceilalți să învețe, că el n-are nicio treabă. Ciudat, dar chiar nu mă deranjează.
Începusem în forță la Maia să învățăm poezii, dar prindem greu și uităm repede, ceea ce nu se întâmplă când e vorba de ceva ce i se promite lui…
Și uite cum poate fi util un iPhone: să scrii mai des articole pe blog. Tastatul este o problemă, dar mai ușor cu textul și mai multe imagini…
Plecarea de dimineața, luni când ducem și ghiozdanul.
Felicia a făcut un anișor pe 12 așa că am fost să petrecem pe tema asta într-un mod restrâns-organizat, ocazie cu care a fost dez-moțată, intrând în rândul domnișoarelor cu turta ruptă-n cap. Nici acum n-am înțeles treaba cu turta, dar asta este. Chestia cu alesul de pe tavă am priceput-o ca fiind o metodă științifică de prognozare a înclinațiilor piticaniei cu pricina. Felicia a optat, în ordinea de pe tricouri: continuare…
Cum trece timpul frate! Ne pregătim să-l sărbătorim pe piticul mare, Drăgoșel, face 3 anișori săptămâna viitoare, iar pitica-mica Felicia, face o jumătate de an, sau mai trist spus șase luni. Aia cu jumătatea sună mai puțin, nu? continuare…
Da, chiar, ce legătură ar putea exista între tuse și biluțe? Mai niciuna în general, dar astăzi, conexiunea a fost realizată. Drăgoșelul tot tușește de multă vreme, acum este adevărat că a și răcit a ț-șpea oară de când merge la grădi, dar totuși, tusea este o constantă de o grămadă de vreme, care pe nesimțite a devenit o normalitate și uite că, ieri îmi făceam procese de conștiință pe tema asta. continuare…
N-am cum să-ți spun că știu pe unde se afla neoliticul pe axa timpului, dar dacă tu chiar vrei să afli, uite aici. Revenind la oile, sau mai bine zis la discuțiile noastre, pun pariu că nici de neoparental nu ai auzit. Ți-am zis ieri că avem o familie pro-fund artistică și ți-am arătat și un o monstrău de capodoperă. Astăzi mi-am dat seama că galeria este mai mare și trebuie să nu nedreptățesc talentele în devenire. continuare…
Viitor. 2035. Fi-miu îşi ia o maşină meserie. Fiind povestirea mea, şi-o cumpără singur. Zic maşină, poate o să fie avion, sau cu ce o să mai circule lumea la momentul respectiv. Ne sună seara să ne spună că a făcut achiziţia, mândru fiind. Eu şi cu mami râdem, chichotim, ştim ce urmează, pentru că dimineaţă vine să ne-o arate. Cina va fi una foarte copioasă cu tot felul de mâncăruri grele, chiar dacă la vârsta aia probabil că voi fi pe regimuri alimentare stricte. Aşa, deci, masă copioasă seara, târziu în noapte. continuare…
© 2012 - Jurnal de tată este făcut pe WordPress