Anul acesta (2016) i-am serbat ziua lui Drăgoșel la Pitești. Am fost la un loc de joacă unde micuții au putut să se distreze în voie. A venit un magician și le-a făcut un mini-spectacol, s-au îmbrăcat în niște costume și s-au jucat cu Mickey. A primit o grămdă de cadouri.

A doua zi a venit și restul familiei de la Ploiești și am făcut o altă petrecere. Altă grămadă de cadouri.

Este o industrie interesantă, mă refer la asta a jucăriilor. Cum să nu iei o jucărie copilului? Chiar dacă mai are o grămadă. Chiar dacă noi ne jucam la vârsta lor un an întreg cu o mașinuță din aceea mică de plastic. Și ca să fie mai frumoasă o decoram cu pioneze colorate la faruri și mai lipeam niște hârtii colorate la geamuri.

Oare așa o să fie și când vor fi și ei părinți? Poate problema se va schimba. Poate ei se vor plânge că atunci copiii lor vor vrea doar tablete și gadgeturi de la doi ani. Să dispară oare o industrie așa de mare? Neeeeh, nu cred. Industria va fi cel puțin la fel de mare, doar că va livra ceva diferit.

Plăcerea părinților de a oferi copiilor un cadou, de a-i face fericiți pe micuți sub orice formă, nu poate să dispară. În fiecare an vorbim că nu le mai luăm atâtea cadouri. În fiecare an facem același lucru. Probabil pentru că asta am fi vrut și noi să avem când eram de vârsta lor. Poate generația lor, neavând aceeși problemă, o să se comporte altfel ca părinți.

Îmi place să zic că vom vedea…

Au trecut anii și deja piticuța noastră creață a făcut trei anișori săptămâna asta, așa că, povestea spune că petrecerea trebuie să țină trei zile: una la grădiniță, una cu copiii (prieteni, colegi și piticii-rude) la un loc de joacă și una cu familia acasă.

Cum o imagine face cât o mie de cuvinte, iar un film mai mult decât atât, tadaaaaa:

Săptămâna asta a fost cu mai multă navetă, că vorba aia, o singură dată pe an vine Moş Nicolae la copii. Dar până la copii, a venit şi la servici, unde, HR-ul creativ a venit cu ideea de a trage fiecare câte un bileţel pe care am găsit numele unui alt coleg căruia să-i aducem ceva de la Moş Nicolae. A fost o dimineaţă foarte frumoasă şi energică, cine zice că doar copiilor le plac cadourile? Am văzut râsete şi plânsete, toate de bucurie, mici supărări, dar energia totală a fost foarte bună după părerea mea. Eu am primit de la un coleg o carte foarte interesantă, care m-a plasat automat într-un proiect de durată pentru restul vieţii şi o bere, deci mi-au rămas de încercat o mie. Realizabil zic eu, dar vom vedea.

Cel mai important eveniment monden al săptămânii ăsteia a fost, pentru noi, ziua lui Drăgoşeeeel. A împlinit cinci ani, deci e bărbat deja, ce să mai… Ne-am mobilizat cu o petrecere la bărcuţa de închiriat a francizei culinar controversate a lui McLaren, ăsta, McDonald. Motivele au fost destul de clare: nu trebuie să văruieşti după petrecere, nu cauţi prin vecini o lopată ca să pui jucăriile la loc, nu faci ca marfarul ca să-i strângi pe toţi la masă, altcineva le pune muzică şi-i distrează, îi pictează pe faţă puţin mai organizat decât o fac ei în fiecare zi şi mai mult decât atât, stai vreo două ore şi după aia pleci acasă.

Ehh, face băiatul 3 ani, ce mai zboară vremea. Dacă nu mă grăbesc cu scrisul, în jumătate de oră, va fi azi ziua lui, nu mâine cum trebuie să scriu acum. Pentru aniversarea de anul ăsta, ne-am gândit (mai mult Ralucuța decât mine), să facem ceva ca în povești, o petrecere de trei zile. Frumos, dar un precedent periculos, ținând cont de faptul că eu sunt în mod normal petrecărețui, așa că de acum înainte am drum liber hihihi. Astăzi (11.03.2011 la momentul când scriu cuvintele astea) am început sezonul de petreceri. Planul a fost simplu și totuși complex:

1. Ziua 1 – petrecere cu prietenii lui Dragoș (copii de vârstă relativ apropiată cu care se cunoaște, s-au mai jucat împreună, dar nu sunt colegi);
2. Ziua 2 – petrecere babalâci (adică noi 🙂 bunicii, maia, Titia, Amalia, Bogdan și bineînțeles nașii);
3. Ziua 3 – petrecere colegi, la grădi.