Săptămâna asta a fost cu mai multă navetă, că vorba aia, o singură dată pe an vine Moş Nicolae la copii. Dar până la copii, a venit şi la servici, unde, HR-ul creativ a venit cu ideea de a trage fiecare câte un bileţel pe care am găsit numele unui alt coleg căruia să-i aducem ceva de la Moş Nicolae. A fost o dimineaţă foarte frumoasă şi energică, cine zice că doar copiilor le plac cadourile? Am văzut râsete şi plânsete, toate de bucurie, mici supărări, dar energia totală a fost foarte bună după părerea mea. Eu am primit de la un coleg o carte foarte interesantă, care m-a plasat automat într-un proiect de durată pentru restul vieţii şi o bere, deci mi-au rămas de încercat o mie. Realizabil zic eu, dar vom vedea.

Aşadar, revenind la subiect, am venit joi seara acasă, ca să nu vină moşul în lipsa mea şi am plecat la Piteşti vineri dimineaţa, iar apoi m-am întors în Ploieşti vineri seara, ceea ce nu este  ceva de dorit, dar nici aşa greu cum pare, mai ales că două din trei drumuri au fost spre casă, când totul e mai uşor şi timpul trece mai repede cu cărţile audio.

I-am luat eu pe cei trei pitici la baie să ne pregătim de somnică, Mami s-a grăbit să pună surprizele pe hol, iar când am ieşit cu toţii din baie, Drăgoşel mi-a spus că trebuie să mergem să aşteptăm cu toţii cuminţi în dormitor, că aşa se face. Şi că trebuie să le spun o poveste, că cică aşa am făcut anul trecut. A venit şi Mami în dormitor, iar după aia, la puţin timp, parcă s-a auzit ceva pe holul de la intrare şi uite ce surpriză, că Moşul deja trecuse pe la noi şi lăsase o mulţime de dulciuri şi câteva jucării. Clipele alea de surpriză şi fericire merită un drum spre casă nu numai de la Piteşti, ci şi de la Polul Nord 🙂

Asta a fost partea cu Moşul din titlu, iar partea cu şi nu numai se referea la faptul că finul din Ploieşti este şi el Nicolae, aşa că am petrecut vârtos şi gălăgios sâmbătă seară, spre bucuria extremă a copiilor, care întruniţi în formaţie completă fac cinci la număr. Am concluzionat că au fost mai cuminţi împreună decât separat, un motiv în plus pentru mai multe petreceri din astea. Cu ocazia asta îţi recomand o Mioriţă majoră, treabă serioasă cu vînjos fundament aromat, că nu degeaba a stat sărăcuţa 18 ani până să fie scoasă la lumina paharului eliberator.

Astăzi (duminică), după ce se trezesc piticii, mai stăm puţin şi dăm o fugă până la Bucureşti să vadă beculeţele, că în Ploieşti anul ăsta e mai crizat şi mai puţin îmbeculit, din latinescul imbeculare, adică a atârna beculeţe în pomul de Crăciun. Şi da, ştiu că atunci n-aveau curent, dar dacă ar fi avut, ăsta era verbul pe care l-au fi folosit latinii.

Sfârşituri de săptămână familiale îţi doresc.

Share: