Fiind sfârșit de săptămână, știi tu, zilele alea două când stai și te odihnești după ce ai muncit o săptămână la servici, ne-am relaxat și noi și ne-am trezit muuult mai târziu, dormind până pe la șapte. Felicia se trezește prima de obicei, și chiar dacă poate să se dea singură jos din pat, cum ziceam în Feli și pârleazul, preferă să stea în pat și să miorlăie morocănoasă:

– Maaamiiiii, maaaaamiiii, ueeheeeheeee, maaaamiiiii, ueeee, taaaaatiiiiii, taaatiiii…

Cu toate că eu, din dormitorul opus, încerc să strig în șoaptă, ca să mă exprim plastic, să vină la noi în pat și să tacă din gură, ea continuă perseverent până mă duc eu s-o iau. Mai trec câteva minute și apare și Drăgoșel îmbufnățel iar apoi Ilincuța alărmuța intră în rezonanță, așa că pe la șapte și jumătate, avem trio-trîmbițicile în formă maximă.

Ei bine, cum ziceam, că tot e zi de relaxare, ne-am apucat pur și simplu să facem niște schimbări, destul de brusc și destul de majore, adică:

  1. am mutat pătuțul Ilincuței în cameră cu Feli, deci acum chiar că este camera fetelor;
  2. i-am pus lui Drăgoșel un laptop mai vechi la el pe birou să începem încet să învățăm câte ceva despre calculatoare;
  3. am instalat în sfârșit multifunționalul (imprimantă/scanner/copiator) în dormitor, având acum spațiu și pentru o mică horă bătută pe loc și să mutăm măsuța din sufragerie că să fie mai mult loc pentru dansul aproape zilnic, sau mai bine zis, jocul dansăm până înghețăm.

Prima mutare a agitat destul de tare energiile prin casă, la prânz, fiind prima sesiune de somn împreună, fetele ca fetele, au cam stat de vorbă pe limba lor și până nu ne-am răstit la ele de vreo șpe ori și eu și Mami, n-au binevoit să adoarmă. Drăgoșel, bineînțeles că s-a încadrat în peisaj, mare jucător în echipă când e vorba de prostii, fiind convins doar cu amenințarea că-i iau calculatorul dacă nu adoarme. Mami a plecat și ea la somn, să se odihnească pentru învățatul ei de la școală, că eu n-o las să-și facă și ea copiuțe, cum fac mulți p-acolo pe la ea, iar eu învăț acum să setez controlul parental pe un Windows 7, că Linux ar fi cam devreme pentru Drăgoșel, sau de fapt pentru mine, că sigur face el ceva ce n-o să știu eu să repar.

Și uite așa, am mai făcut un pas înainte, bebelușa noastră a devenit fetiță mică, mititică și s-a mutat în camera ei, de fapt a lor. Eeeh, uite așa începem noi să rămânem singurei la bătrânețe, poate mai punem de-un copil hiiiihiiiiiiiiiiihăaăhăăă, hai că m-am tâmpit, pa!

Share: