Și uite așa a mai trecut o etapă din viața noastră și a piticilor noștri despre care trebuie să scriu aici, că nu degeaba motto-ul jurnalului este Amintiri din copilărie. Copilăria lor, nu?

 Ne-am gândit de anul trecut că Drăgoșel este mai mare și pătuțul de copilaș, cu toate că era model mai mare (140x70cm), nu ca al fetelor (120x60cm), nu prea i se  mai potrivea și era jerpelit în urma multiplelor activități de zgândărire care au început de acum vreo cinci ani. Oricum, a fost un pătuț bun și rezistent, având în vedere la ce a fost supus.

Dacă tot am zis că-l schimbăm pe al lui, ne-am decis să rezolvăm și camera fetelor, așa că am cumpărat două canapele de dormit cu saltele bune, zic eu (Relaxa), toate de la Elvila, de unde am cumpărat și canapeaua noastră și cea din sufragerie. Nu e mobilă de marcă sau fițe, dar nouă ne place și în timp s-a adeverit a fi rezistentă la intemperiile din casă 🙂

Așadar, cu comanda făcută dinainte de Crăciun, am primit canapelele astăzi și au intrat deja în utilizare cu somnicul de la prânz, care a fost mai dificil de început astăzi, datorită noutății și împotrivirii destul de stoice a celor mici, care cu siguranță ar fi vrut să stea și să se mai joace puțin, eventual țopăind în pat, spre disperarea lui Mami.

Eiiii, acum nu o să mai avem parte de suta centimetri garduri, sau de săritul pârleazului, sau de prima ridicare în piciorușe, dar mergem mai departe, spre noi experiențe în viața de familie cu trei copilași minunați.

Aceeaşi sută de centimetri garduri, doar că de data asta, cu mişcare inclusă. Am lăsat camera video pe înregistrare după ce le-am pus pe fete la culcare pentru a surprinde furişarea prin săritura dublu  axel triplu tulup, sau cum s-o scrie,   a Ilincăi din pătuţul ei. De menţionat că în pătuţul de aterizare era Felicia, care cuminţică foc, n-a zis nimic, n-a comentat şi nici n-a urmat mai mica infractoare în nelegiuirea ei, doar s-a dat jos din pat când am venit să recuperăm camera video.

După cum observi, piticania a sesizat că este ceva ciudat, a văzut că e înregistrată şi a păstrat contactul vizual, că seamănă cu Mami, vedetă TV, iar când am auzit că s-a dat jos şi am intrat în cameră, ea se chinuia să tragă camera video jos, de căpacul obiectivului care atârna graţios de şnuruleţul ăla mic, spre norocul nostru nu atât de jos încât să ajungă ea la el, altfel atât înregistrarea, cât şi camera, ar fi fost pierdute.

Ce să mai, motooooor, aaacţiuneee!

A trecut doar o jumătate de an de când îţi povesteam de Feli şi pârleazul ei, când i-am modificat pătuţul astfel încât să se poată da jos singurică, dar să nu riscăm să cadă din el când doarme. Acelaşi lucru l-am făcut şi cu pătuţul lui Drăgoşel, dar a trecut multă vreme de atunci.

Fiind sfârșit de săptămână, știi tu, zilele alea două când stai și te odihnești după ce ai muncit o săptămână la servici, ne-am relaxat și noi și ne-am trezit muuult mai târziu, dormind până pe la șapte. Felicia se trezește prima de obicei, și chiar dacă poate să se dea singură jos din pat, cum ziceam în Feli și pârleazul, preferă să stea în pat și să miorlăie morocănoasă:

– Maaamiiiii, maaaaamiiii, ueeheeeheeee, maaaamiiiii, ueeee, taaaaatiiiiii, taaatiiii…

Continue reading

A trecut timpul şi Feli are deja doi anişori împliniţi, în curând chiar şi Ilincuţa va face un anişor, de Drăgoşel, ce să mai vorbim, e bărbat în toată firea mergând pe cinci ani.

Astăzi a venit momentul când Feli şi-a dobândit libertatea din pătuţ, momentul ăla când Tati modifică pătuţul astfel încât: