Mă gândeam zilele astea cât de recunoscători trebuie să-i fim lui Dumnezeu, lui Budha, universului și oricăror alte puteri majore pentru ceea ce avem, dar uităm să o facem, sau mai bine zis luăm totul de-a gata, plecând de la faptul că e normal să avem tot ceea ce avem și doar ne dorim mai mult. (more…)
Category: Plecări
-
Grâu și România
A trecut deja un an, ce trece timpul când te distrezi…Piticii cresc, noi îmbătrânim, adică mai bine zis eu, că Mami doar întinerește, bineînțeles. În weekendul ăsta am pus grâușorul la crescut, identificat conform standardelor, normal, cu numele fiecărui pitic, să nu se certe pe recoltă. Îți dai seama că masajul de care a avut parte, înainte, în timpul și după udătura de care a avut parte, va avea un impact major în productivitatea la hectar. (more…)
-
Sfârșit de săptămână
Ce poate fi mai frumos decât un sfârșit de săptămână în familie? Îți zic eu, două, sau mai multe 🙂
Am venit vineri seara mai târziu înapoi la Ploiești, bucuros nevoie mare că sâmbătă dimineața urma să mă întorc, dar motivul de bucurie nu era drumul, ci faptul că am fost din nou cu Ralucuța și cu piticii, așa că am avut kilometraj, că vineri am plecat de la Pitești la Ploiești, sâmbătă de la Ploiești la Pitești, duminică de la Pitești la Ploiești și ghici ce urmează luni dimineața 🙂 (more…)
-
Excursie, nu excursie
Din meandrele concretului părintesc-patern, ca să zic așa:
– Viau sii euuu în escusiee!
– Da, mergem și noi, ți-am mai spus, Mami merge cu Drăgoșel cu colegii de la grădi la București, iar noi plecăm cu Buni la țară.
– Daa, viiau la țaallăăă. Ăăă, nu, viaau în escusiieee, ueee!
– Bine atunci, mergem în excursie. La țară.
– Nuu, nuuu ueeee, nu viaaau în escusiiiee!
– Bine, nu mai mergem în excursie.
– Viau la țalăăă!
– Bine, mergem la țară.
– Uuuulaaaaa!
-
La munte
Plecările au devenit de-a lungul timpului exerciții complexe, atât de logistică, ei bine da, că la drum cu trei copii nu e chiar așa ușor, iar tatăl cărăuș al bagajelor arată la sfârșitul sesiunii de transport ca o maimuță cu brațe lungi până la genunchi, dar și din punct de vedere al timpului. Asta o știm deja cu toții, dar timpul zboară frate! Paradoxal, cu toate că ăsta este un motiv pentru care ar trebui să ne concentrăm să avem mai multe ieșiri cu copiii, el devine o cauză pentru care nu putem să mergem. Orișicât, noi am reușit să ne organizăm o pelcare la munte cu copiii într-un grup de prieteni, vreo șapte familii cred, unde adulții au fost aproape depășiți numeric și dacă nu chiar numeric, oricum la activitate, clar am fost lăsați în urmă de cei mici. (more…)
-
Desenăm, ne jucăm și biciclăm
Cum energie vie nu au doar ăia de la Rompetrol, ci de fapt au folosit un slogan clar aplicabil copiilor, trebuie să menținem consumul de energie la un nivel ridicat, altfel avem probleme cu dormitul, cu mâncatul și alte alea. Deci, citând niște iluștrii foști contemporani, ceee aveeeem nooooi aiiiici? (more…)
-
Trio-ştrămpuţaşi
Prin trio-ştrămpuţaşi mă refer la trei mini-Trîmbiţaşi traşi în ştrampi, pregătiţi pentru o fugă de-o zi la munte să se plimbe cu săniuţa. Mami ne-a dat ideea, iar noi plimbăreţi-petrecăreţi din fire, am şi pus-o-n aplicare. Chiar dacă a fost puţin cam aglomerat pe DN1 pe Valea Prahovei, piticii au fost cuminţei, au cântat, s-au jucat şi s-au zbenguit în zăpadă. În Ploieşti şi până pe la Băicoi ningea foarte puternic, apoi s-a liniştit şi pe la Comarnic îmi făceam probleme că n-o să găsim zăpadă, dar am mers până la Azuga la Sorica şi a fost bine, am avut parte de o ieşire scurtă dar foarte plăcută pentru toţi.
-
1 Decembrie 2012
Acum doi ani am mers cu Drăgoșel la parada militară din Ploiești, sau defilare, sau cum i s-o mai zice și a fost foarte impresionat de mașinile de poliție, jandarmerie, niște tancuri, lansatoare de rachete, polițiști călare etc. Acum un an n-am fost în țară, sau eram la servici, așa că s-a dus cu bunicul, iar anul acesta am avut plăcerea să mergem din nou, dar în efectiv complet. (more…)
-
Tigrişorul, pisicuţa şi pinguinul
A mai trecut o săptămână frumoasă în familia nostră cu trei pitici. Şi nu, nu facem şapte. Şi da, Mami e Albă ca zăpada, iar eu sunt naratorul 🙂 Dimineaţa la grădi a fost parcă puţin mai bine spre final, în sensul că trilurile Feliciei nu se mai auzeau din stradă când plecam. Pe vineri parcă nici n-a mai plâns aşa cu suspine din alea din călcâie. Cine ştie, poate săptămâna asta o să fie mai bine, oricum, noi continuăm. Ce tare o să fie în septembrie anul viitor, când începe şi Ilinca, atunci să vezi dimineţi interesante, dar mai e ceva până atunci, să ne concentrăm pe prezent. (more…)