Aurica m-a învins. Am dat jos lănţişorul de aur.
Blog
-
Cum cresc copiii noştri?
Învăţăm limbi străine ca să înţelegem nişte străini de ale căror destine puţin ne pasă, dar de multe ori uităm să învăţăm să ne creştem copiii, luând-o de la început ca fiind o parte naturală a vieţii ce nu poate fi alterată. Ete nu! Nu cred că e aşa, mai mult decât atât, nu cunosc niciun alt motiv din viaţa mea care să fi meritat mai mult efort pentru studiu. Poţi creşte pur şi simplu un copil şi asta se întâmplă cam tot timpul, dar chiar asta să vrei? Nu, nu cred. Adică îmi fac timp să învăţ lucruri care îmi curăţă un negru sub unghie, dar nu am timp să învăţ să-mi cresc copiii mai bine? Nu, din nou nu. Că pot sau nu să mă schimb şi să aplic ceea ce învăţ, asta este cu totul altceva şi asta rămâne de văzut.
Ceva de gândit pentru părinţi:
- Copiii nu învaţă să ierte, dacă nu văd pe cineva lângă ei care iartă;
- Copiii nu pot să aibe răbdare, dacă tot timpul primesc imediat ceea ce vor;
- Copiii n-au cum să se accepte aşa cum sunt, imperfecţi, dacă toată lumea din jurul lor este perfectă;
- Copiii nu pot deveni cooperanţi, dacă tot timpul se întâmplă ce vor ei;
- Copiii nu au cum să fie creativi, dacă n-au ocazia să încerce lucruri;
- Copiii nu pot deveni miloşi şi respectuoşi dacă nu cunosc deloc durerea şi suferinţa;
- Copiii nu vor fi curajoşi şi optimişti dacă nu întâmpină greutăţi;
- Copiii nu vor fi perseverenţi şi puternici, dacă totul le este uşor;
- Copiii nu învaţă să se corecteze dacă nu au parte de eşecuri;
- Copiii nu dobândesc încredere în sine, dacă nu au parte de obstacole pe care să le doboare;
- Copiii nu devin independenţi dacă nu cunosc respingerea şi excluderea;
- Copii nu au cum să se descurce singuri, dacă nu au şansa să reziste unei autorităţi.
-
Vis frumos
Acum că am terminat cu visul urât, am visat şi frumos. Al treilea copilaş este sănătos, ca să fiu corect, sănătoasă. Iiiihaaa. Zicea tati că e băieţel, mami că e fetiţă şi de data asta mami a avut dreptate. Scor 2 la 1 pentru tati. Scor final, zicem noi 🙂 Dragoş a zis de la început că va fi o surioară, dar cine să-l creadă? (more…)
-
Vis urât
Aproape aţipisem când în urma controlului la Bucureşti am primit, adică soţia, diagnosticul de placentă previa. Eu nu ştiam ce înseamnă, dar ea, cu o experienţă mult mai detaliată în domeniu, după două sarcini cu studii avansate atât online cât şi offline, era în mod îndreptăţit mai îngrijorată ca mine. După puţină vreme am mers şi la dry test pentru a scăpa de grija anomaliilor ce pot să apară într-o sarcină. Am făcut testele astea şi la primele două sarcini şi fuseseră în regulă, deci nu aveam motive reale de îngrijorare. (more…)
-
Nume de cod: Aurica
Bond. James Bond. Aurica, Aurica Felicia Violeta Trîmbiţaşu. Numele oficial rămâne neschimbat, dar în urma antrenamentelor intensive şi a rezultatelor remarcabile obţinute în diversele faze de testări, Felicia a primit numele de cod Aurica. N-a fost uşor, am început de când era mică, mult mai mică decât e acum, şi chiar şi acum e mică, deci înţelegi ideea. (more…)
-
Copiii sunt din rai
Da, mi-ar fi plăcut să fie al meu titlul ăsta, dar nu, din păcate nu. Este vorba de o carte despre care am aflat de la Adi cu ocazia primului articol din categoria Interviuri cu tătici, de altfel şi singurul interviu de până acum, spre ruşinea mea. A trecut ceva timp până am şi luat-o cu împrumut şi am returnat-o fără să o citesc integral. Mi-a plăcut, dar deja o ţinusem prea mult, iar în ultima vreme, lectura nu a fost una dintre priorităţile mele, la fel ca şi scrisul pe blog, evident… Ei bine, m-am gândit să fac ceva pe tema asta, mai precis pe ambele teme, mai ales că, am primit de la Ralucuţa mea, cadou de Sfântul Constantin şi Elena, această carte. Nu sunt nici sfânt, nici Constantin original, nici Elena, dar întotdeauna a ştiut să-mi facă nişte cadouri deosebite, faţă de mine care sunt varză. Varză-varză. Şi asta în cazurile fericite când îmi aduc aminte că este momentul pentru câte un cadou. (more…)
-
Iepuraș, coconaș
Iepuraș, coconaș fuge sus de pe imaș, sau cam așa ceva a învățat Drăgoșel un cântecel la grădiniță. Dar acum nu este vorba despre el, ci despre un alt iepuraș în devenire, o mini-iepurică, mică, mică, chiar pitică. Daa, Feliciaaaa!
Are fetița noastră deja opt luni și i-au dat doi dințișori jos. Îi așteptăm și pe cei doi de sus, să ne plimbăm cu ea în autobuze și să păcălim lumea că ea e compostorul. Hihihi.
A fost puțin mai mârâită ca de obicei, chestie pe care la Drăgoșel nu am sesizat-o când i-au dat dinții, și nu cred că eram noi mai neglijenți, doar că la cât de zăpăcit și agitat era el în mod normal, nu am observat diferența și dinții i-au ieșit fără nicio problemă. Micuța Feliciuța e mai delicată și cei doi dințișori au cam chinuit-o. Acum este bine, veselă și râde cu toată gurița chelă la mine când mă întorc la ea. Minune mică!
-
Primul La mulți ani de floricică
Are tata o floricică mică, mică, mititică și astăzi este ziua ei de nume: Laaa muuuulți aaaaniiii!
Ca să nu rămână chiar așa un articol scurt, să notez aici că micuța noastră și-a câștigat și prima poreclă: mini-mu. Mu de la văcuță, da, că așa face ea când se supără, ca o văcuță mică. De fapt, mare. Sigur vom avea ceva probleme pe viitor. Dragoș cel puțin se oprea după vreo 15 minute când îl lăsam să plângă. Micuța floricică-mu, neeeh. Plânge, fin pentru orice persoană aflată la cel puțin două etaje mai sus sau mai jos. Suspină cu tot corpul, iar când până la urmă cedăm, și chiar nu cedăm ușor, că știm despre ce este vorba, atunci continuă cu suspine pentru încă vreo douăzeci de minute bune, de te face să te simți chiar prost că ai lăsat-o așa să mu-cânte.
Ca să n-o enervez pe mami, n-ar fi trebuit să scriu că pe Dragoș îl numeam mini-me. Feliciuța este mini-mu. Următoarele iterații logice îți aparțin. Hihihiiiii 🙂
Ah, și o poză de astăzi, cu mită la Drăgoșel că primește decorațiunile-jeleu ale lui mami dacă stă puțin să facem o poză înainte să mergem la Maia la masă…
-
Un dar de la Dumnezeu
Am scris acum ceva vreme despre Miracolul vieții. Câtă copilărie, naivitate și ce titlu frumos pentru ceva totuși atât de lumesc! Am întârziat câteva zile cu articolul ăsta, în ciuda întregii experiențe de până acum, când consideram că un articol scris la cald aduce cu el ceva ce se va resinți poate și mai târziu. Ei bine nu, acum este o excepție, mai bine spus excepția. (more…)
