Vis urât

Aproape aţipisem când în urma controlului la Bucureşti am primit, adică soţia, diagnosticul de placentă previa. Eu nu ştiam ce înseamnă, dar ea, cu o experienţă mult mai detaliată în domeniu, după două sarcini cu studii avansate atât online cât şi offline, era în mod îndreptăţit mai îngrijorată ca mine. După puţină vreme am mers şi la dry test pentru a scăpa de grija anomaliilor ce pot să apară într-o sarcină. Am făcut testele astea şi la primele două sarcini şi fuseseră în regulă, deci nu aveam motive reale de îngrijorare.

Visul urât a început când au venit rezultatele, iar la Trisomia 21 a ieşit cu risc mai mare de 1/50, adică relevant. În momentul ăla timpul a stat pe loc, totul s-a închis la culoare şi nimic nu mai părea ca înainte, ca atunci când în miez de zi se întunecă brusc şi începe să plouă apăsător. 21.05.2011 plouă înăuntru , coafura s-a dus dracu’. Nu prea ştiu exact cum au trecut zilele, probabil una după alta, că mai multe de-odată nu cred. De fapt a fost una singură şi lungă şi nu zi ci noapte.

După o astfel de veste nu poţi pur şi simplu sta, aşa că mergi mai departe cu investigaţiile, iar asta ia timp şi bani. Banii dă-i încolo, dar timpul te ucide şi cel mai mare duşman al tău nu este el, ci tu, care eşti dintre toţi, cel mai înfricoşător adversar. Dry testul este o interpretare probabilistică a unor rezultate de analiză a sângelui matern împreună cu anumiţi parametrii (vârstă mamă, dezvoltare făt etc.). Următorul nivel este analiza reală, pe numele ei de scenă amniocenteza, când în loc de probabilităţi ai rezultatul unei analize făcute asupra unor celule prelevate împreună cu lichidul amniotic. Bineînţeles că nu este ca la frizerie să intri şi să te tunzi. Faci programare şi aştepţi. Şi aştepţi. Şi aştepţi. Şi până la urmă vine şi ziua aia şi nu ştii dacă e mai bine că a venit sau era mai bine să mai aştepţi.

Procedura nu durează mult, presupunând că nu există complicaţii, dar, după ea, mai ai plăcerea din nou să aştepţi rezultatele. Primele rezultate, cele referitoare cel puţin la Trisomie, sunt disponibile cam în 24-48 de ore, întelesul cărora variază. Tipa de la recepţia spitalului ne-a zis că sunt considerate lucrătoare, cred că nu ştia ce vorbeşte, probabil se referea la 24h = o zi lucrătoare.

Ultimele spasme în coşmar sunt până primeşti rezultatele, de unde drumurile se despart brusc şi abrupt în acelaşi timp. Ne-am îndoit de darul Lui, dar ne-a arătat că n-aveam de ce, copilul este bine. Visul urât se întrerupe brusc, te trezeşti fericit înapoi la viaţă şi parcă totul revine la un normal cunoscut, acolo unde problema cu placenta este doar ceva fin şi îndepărtat, nu concret şi violent ca bordura pe care-am luat-o în dinţi odată cu începutul visului urât.

O lecţie de viaţă pe care nimănui nu i-o doresc, iar celor care o trăiesc le spun doar că speranţe există şi să nu se lase doborâţi de ei înşişi.