Am ajuns cu bine la Sanador, Ralucuta e cazata, acum intra la verificari tehnice si astept vesti.
Ca sa fie chiar deosebit, astazi (parerea ei), sau maine (parerea mea), facem 15 ani de cand ne-am cunoscut si Ralucutza imi face un cadou special, al patrulea copilas 🙂
Episodul 1 a fost prin 2010 în februarie, când am început jurnalul ăsta, deși Drăgoșel se născuse în martie 2008, Felicia urmând să apară în septembrie 2010, iar Ilincuța în octombrie 2011. Mda, pe matematica asta te-ai prins deja, avem trei copii, triplă bucurie.
Chiar vorbeam cu o colegă astăzi că n-am mai scris în jurnalul ăsta pe cât de constant mi-aș fi dorit și-mi pare rău, că ideea conform motto-ului este să avem Amintiri din copilărie. Copilăria lor. E adevărat că în ultima perioadă timpul a fost puțin mai relativ, sau mai puțin, sau mai relativ, sau nu-mai…
Revenind la (po)veste, ar fi multe de spus, dar articolul ăsta e pentru a marca modul în care au primit piticii vestea. Da, da, dacă ai aflat deja, este adevărat și dau și-n scris aici: vom mai avea un copilaș 🙂 Și da, vor fi patru. Și da, par mulți. Dar nu, nu sunt mulți, sunt exact cât vom avea noi, cel puțin după se naște cel de-acum și până, până… cine mai știe? că am mai zis eu că nu mai facem mai mult de trei, dar ori nu i-am numărat eu bine ori găsesc acum o scuză de genul că stai mă, că primul nu se pune 🙂 un fel de zerooo, unuu, doiiiii, treeei…
Făcea Ralucuța glume cu mine acum ceva vreme că ar fi frumos să mai facem unul, că uite ce frumoși sunt, că așa și pe dincolo. Eu tare pe poziție: nuuu. Apoi, încet, am trecut la un nu dar cu glume, apoi doar glume, și uite acum, că vom râde în continuu și nu numai la glumele mele 🙂
Majoritatea cunoscuților ne felicită și ne admiră pentru curaj. Bineînțeles că avem cunoștințe gentile și de aceea nu ne felicită pentru inconștiență. Ce vreau să spun eu, este că, după ce mi-am revenit din șoc (perioada fiind măsurată în minute, ore, zile), am realizat de fapt realitatea fericită: cu fiecare copil apărut în viața noastră am putut să ne bucurăm mai mult de el/ea și să fim în același timp mai puțin stresați de tot ce presupune statutul de părinte. Adică la Drăgoșel, de exemplu, nevastă-mea mai avea puțin și steriliza și lustra, la Felicia a început să fie rezonabilă, iar la Ilincuța, când cădea suzeta pe jos, o luam eu frumos, o ștergeam de două ori pe blugi și i-o puneam frumos înapoi în guriță fără comentarii majore. Acum la al patrulea copil, cred că o să fie beton, pe la o lună îi lăsăm 10 RON să-și ia lăptic și aia e, vom fi înțelegători dacă nu știe să calculeze corect restul de luat de la magazin.
Ce să mai… de fapt ideea era să pun partea cu vestea dată celor mici-mari, care acum cu tehnologia asta, nu mai trebuie să fie doar în scris, ci multi-media 🙂 Și iar să mor de râs ce voce de șoarece opărit am, sper că de la adrenalina aia, sau ce-o fi fost…
Și primele poze cu bebe care seamănă la statură cu Tati, că are deja un centimetru, le poți vedea la Mami, care poate va scrie și ea mai des acum 🙂
Am primit mai multe întrebări astăzi în legătură cu costurile nașterii la Sanador. O să las cifrele să vorbească, doar cu câteva precizări:
e bine să faci contract dinainte, să fixezi prețul, altfel poți avea surprize. Avansul implicat este undeva pe la 10%, dar poți da și mai mult. În funcție de timpul între momenul semnării contractului și cel al nașterii, s-ar putea să-ți fie util să dai mai mult la început, dacă ai posibilitatea. Va fi mai ușor mai târziu 🙂 Asta dacă nu ești fan depozite bancare sau bani la ciorap;
există o reducere/compensare din partea Casei de asigurări, la momentul de față în valoare de 4000RON. Nu cred că are neapărat legătură cu contractul, dar s-ar putea să fie ceva. Pentru a beneficia de ea îți trebuie o trimitere de la medicul de familie (care expiră în 30 zile, deci ai grijă) și adeverință de salariat;
nu-ți lua multe lucruri cu tine, că oricum nu le vei folosi. Primești halat, papuci, periuță, pastă de dinți, prosoape, tampoane etc.;
în principal, ca tată, când pleci trebuie să ai cu tine mama și kitul de recoltare a celulelor stem, un subiect ce merită să-l studiezi. După ce te documentezi și o să ți se pară scump, gândește-te cât dai pe casco la fierătania de mașină;
drumul la maternitate poate fi o problemă, de exemplu noi mergând din Ploiești la București, puteam să avem surpriza să facem și vreo două ore până în Victoriei, dar am avut noroc, treaba întâmplându-se noaptea. Oricum, ar trebui să fie timp suficient, de la fisurarea membranelor (pentru tați rupt apa)/începerea contracțiilor (chestii care nu sunt simultane) și până la naștere durează ceva vreme. Nu te stresa că uiți ceva. Sigur uiți și te mai întorci acasă;
e bine să știi chestii legate de timp: când s-a rupt apa, când au început contracțiile, la ce frecvență sunt etc.;
probabil că nu va fi prima vizită la Sanador, că vei merge și pentru consultațiile preliminare, dar, cum vei sta mai multe zile acolo, mai ales dacă mai și pleci și te întorci, în condițiile în care ai trei nivele subterane de parcare, asigură-te că de fiecare dată reții nivelul și numărul locului de parcare, altfel, o faci p-aia cu telecomanda de la mașină în mână și încercat să vezi pe unde face piu-piu. Vezi că semnalul bate destul de bine și se aude și de la un nivel la altul și poți da vreo două ture până te prinzi. Mi-a zis mie un prieten :))
dacă tot te întorci acasă că ai uitat ceva, ia și landoul sau scoica sau cum îi zici, nu de alta, dar îți trebuie și ceva ambalaj pentru transport. Hăinuțe mi-e greu să cred că uită mami să ia. Pe durata șederii au ei hăinuțe, îți trebuie doar când pleci. Dacă ai nași ca ai noștri, nici măcar nu-ți trebuie, că vin iei cu o târnă plină 🙂
poți plăti combinat numerar + card, oricum, doar bani să le dai;
nu te baza pe conexiunea lor wireless, chiar m-a enervat. Tipul de la IT a fost și el genial. I-am dat laptopul, e adevărat cu Linux, și m-a întrebat de unde poate deschide o consolă. după care mi-a spus că e o problemă cu echipamentele că nu sunt ale lor, sunt de la Orange și că se rezolvă mâine. A doua zi s-a rezolvat, în sensul că am putut să mă conectez, dar level doi a venit cu întreruperi de conexiune chiar și la câteva secunde, de-ți vine să arunci laptopul pe geam. Noroc că ITul de la noi e în top, și a doua zi am primit un modem USB Vodafone, parfum;
dosarul de analize. Nu-l uitați p-ăsta, că toată lumea vrea să vadă chestii p-acolo.
Hai că m-am cam luat cu vorba și am uitat de subiectul principal. Să știi că noi am plătit atât pentru că bebe a avut probleme și am stat mai mult în maternitate. Am, adică și mami și eu, că așa am vrut.
La întrebarea dacă aș mai face același lucru dacă ar fi să reluăm evenimentul, răspunsul este DA. Pentru că și bebe, dar mai ales și mami merită așa ceva. Păcat că astfel de condiții care de altfel ar trebui să fie normale, la noi încă sunt atât de scumpe și nu pot fi accesibile mai multor părinți.
Probabil ultimul articol înainte de naștere, Ralucuța este acum în sală. Nici de data asta n-am vrut să fiu de față, că tot sunt de părere că Doctorița trebuie să se concentreze pe nașterea în sine, nu pe resuscitatul meu din vreun leșin.
Mai mult decât atât, nici nu discriminez, că nu vreau peste ani să tică la mine n-ai venit la naștere, dar la sor’mea te-ai dus…
Mai e puțin, hai că mai e puțin. Cam la asta mă uit de ceva vreme, adică la tavan, chiar dacă televizorul e pornit.
30 de săptămâni de sarcină au trecut deja și sperăm să mai fie câteva. Am fost la a x-a ecografie (exagerez, n-au fost chiar atât de multe, probabil doar ț) și lucrurile sunt sub control. Au fost câteva temeri în legătură cu ceva de coagulare a sângelui, dar treaba este momentan rezolvată doar cu Aspenter, fără injecțiile alea care nici măcar nu știu cum se numesc. Oricum, ca grad de dificultate, sarcina asta a fost mult mai aproape de olimpiadă decât primele două, dar totul este bine când se termină cu bine, așa că încă mai sperăm și noi.
De nume încă nu suntem siguri, adică vrem să-i punem două, unul va fi Teodora (darul lui Dumnezeu), iar celălalt, care va fi de fapt primul, încă mai este în negocieri. Toate la timpul lor.
Acum că am terminat cu visul urât, am visat şi frumos. Al treilea copilaş este sănătos, ca să fiu corect, sănătoasă. Iiiihaaa. Zicea tati că e băieţel, mami că e fetiţă şi de data asta mami a avut dreptate. Scor 2 la 1 pentru tati. Scor final, zicem noi 🙂 Dragoş a zis de la început că va fi o surioară, dar cine să-l creadă? (more…)
Aproape aţipisem când în urma controlului la Bucureşti am primit, adică soţia, diagnosticul de placentă previa. Eu nu ştiam ce înseamnă, dar ea, cu o experienţă mult mai detaliată în domeniu, după două sarcini cu studii avansate atât online cât şi offline, era în mod îndreptăţit mai îngrijorată ca mine. După puţină vreme am mers şi la dry test pentru a scăpa de grija anomaliilor ce pot să apară într-o sarcină. Am făcut testele astea şi la primele două sarcini şi fuseseră în regulă, deci nu aveam motive reale de îngrijorare. (more…)
Am scris acum ceva vreme despre Miracolul vieții. Câtă copilărie, naivitate și ce titlu frumos pentru ceva totuși atât de lumesc! Am întârziat câteva zile cu articolul ăsta, în ciuda întregii experiențe de până acum, când consideram că un articol scris la cald aduce cu el ceva ce se va resinți poate și mai târziu. Ei bine nu, acum este o excepție, mai bine spus excepția. (more…)