Ehee, lucrurile încep cu mult dinainte, așa că o să încerc să pun ce îmi aduc aminte din prima experiență. continuare…
Arhiva deschisă la Capitoulul »Înainte de naştere «
Atâta are bebe, 11 săptămâni și o zi. Suntem la ecografie, mai precis verificarea tehnica, asa imi place mie sa ii spun. Am avut programare la 13:45 la ecograf si la 14:00 la ginecologie. La ecografie a mers conform planului, la consult, doar conform asteptarilor, adica a venit Dna Doctor cu 50 de min. intarziere. Oricum, e bine, am o zi libera, special pentru asta. Ah, o precizare: lipsesc diacriticele pentru ca scriu pe telefon. Sa traiasca ITul ca mi-a dat telefon cu tastatura slide completa, altfel faceam fundite la degete. continuare…
Nu știam în ce categorie să pun articolul ăsta, că ar fi după naștere dacă iau varianta că eu și Drăgoșel o așteptăm pe mami să se întoarcă de la petrecere, dar ar fi și înainte de naștere dacă luăm în calcul că aia mică (presupunere) este cu mami la petrecere. Sper că ”aia mică” pentru că ar fi puțin ciudat ca un băiat să meargă și la striptis, și masculin, chiar înainte să se nască, nu? De fapt, dacă stau să mă gândesc, mai ciudat ar fi să fie băiat și să meargă la treburile astea la maturitate. Doamne să mă ferești de faza cu… vine băiatul acasă, tatăl îl întâmpină și băiatul spune: continuare…
Discutam zilele trecute la şedinţa de logistică etapele dinaintea naşterii şi am ajuns să detaliem şi partea de analize făcute de tătici, că mămicile fac oricum o droaie. Aşadar, în cazul nostru, vorbeam de spermogramă şi spermocultură. Îmi aduc aminte cum a fost înainte de Dragoş, cum ar fi, în perioada pre-drăgozoică. După lupte seculare care au durat câteva luni am ajuns să facem nişte analize la un laborator din Ploieşti. continuare…
Nu că aici ar fi începutul poveştii unui jurnal de tată, pentru că până la veste, în multe cazuri e muncă muuuuultă frate, dar trebuie să încep cu ceva frumos. Perioada până la stadiul de însărcinaţi variază de la cuplu la cuplu şi probabil din foarte multe motive fiziologice, psihologice etc. Eu şi nevastă-mea, de exemplu, am lucrat câteva luni pentru fiecare dintre cei doi pitici, în timp ce alţii, nu dau nume (să nu se supere Cătă V. pe mine 
) o fac pac-pac din prima. continuare…
Pe de o parte mă gândesc că jurnalul meu de tată este ceea ce deja am trecut pe lista de dorinţe, unde am scris că îmi doresc să scriu o carte. Poate că asta va fi cartea mea, scrisă încet, câte puţin, câte puţin, cum spune mami când bea Dragoş sucul din căniţă. Mi-aş dori să fie totuşi şi puţină interacţiune, pentru că, aşa cum am mai spus, mi-e greu să cred că voi avea eu numai sfaturi demne de urmat de alţi tătici, deci mă aştept de la tine să mă contrazici, completezi sau critici, după cum simţi. continuare…