Jurnal de tată

Blog

  • Aproape singur(i) acasă

    Azi, și iarăși până public eu articolul va fi mâine, Drăgoșelul este la Maia în tabără. Mi-a zâmbit scurt de pe canapea:

    – Nu pleci. Pa!

    Uite așa suntem parțial singuri acasă, pentru că Felicia, cu toate că am insistat să plece și ea în vreun club, s-a încăpătânat să stea cu noi. Probabil încă mai contează faptul că are doar șase luni. Mă rog. Să revenim. Pitica a adormit și ne-am apucat și noi de făcut ceva de mâncare. Fără detalii de meniu, cotletele de berbecuț pregătite deja cu mirodenii, nu știu exact firma, dar le găsești prin hipermarket, pot fi puțin prea sărate. Asta dacă nu… (more…)

  • Ziua doi și ziua trei

    Mi-am rămas dator cu continuarea celor Trei ani și trei zile și timpul trece când te distrezi, mai ales la servici, deci iată că deja a trecut o săptămână. Ziua a doua a fost acasă, unde Drăgoșel a petrecut cu familia. Au venit la noi Maia, Buni, Bibiu, Titia, Amaia și Bodan și bineînțeles,  nașa și nașu. Cu toate că treaba ar fi fost mai de adulți, mai toată lumea s-a jucat. Noi, băieții, ne-am jucat cu niște chestii aduse de nașu, adică o sticlă de Rom adusă de el din Jamaica. 63% frate, după două guri eram acolo, adică în Jamaica. Joaca noastră durează mai mult, deci am trecut și la jucăria a doua, o sticlă de triplu-dublu-cvaduprlu distilat de orez din China, proaspăt, că nașu a venit direct de la aeroport la petrecerea lui Drăgoșel. Chinezii mai slăbuți, la 52%. Evident că deja combinația a fost câștigătoare, iar subiectele de discuție erau irelevante, atmosfera fiind totaaal relaxată. Ne-am clătit mai apoi pe dinți cu niște bere și vin ca să putem să bem șampania de la tort. În tot timpul ăsta, mini-pitica Felicia trecea la fiecare în brațe, urmând ca zilele următoare să mânânce creierașii lui mami că nu mai vroia să stea decât în brațe. (more…)

  • Trei ani, trei zile

    Ehh, face băiatul 3 ani, ce mai zboară vremea. Dacă nu mă grăbesc cu scrisul, în jumătate de oră, va fi azi ziua lui, nu mâine cum trebuie să scriu acum. Pentru aniversarea de anul ăsta, ne-am gândit (mai mult Ralucuța decât mine), să facem ceva ca în povești, o petrecere de trei zile. Frumos, dar un precedent periculos, ținând cont de faptul că eu sunt în mod normal petrecărețui, așa că de acum înainte am drum liber hihihi. Astăzi (11.03.2011 la momentul când scriu cuvintele astea) am început sezonul de petreceri. Planul a fost simplu și totuși complex:

    1. Ziua 1 – petrecere cu prietenii lui Dragoș (copii de vârstă relativ apropiată cu care se cunoaște, s-au mai jucat împreună, dar nu sunt colegi);
    2. Ziua 2 – petrecere babalâci (adică noi 🙂 bunicii, maia, Titia, Amalia, Bogdan și bineînțeles nașii);
    3. Ziua 3 – petrecere colegi, la grădi.

    (more…)

  • Mucenici, măcinici

    Ei bine da, iete așa le ziceam și încă zic eu: măcinici. Și da, știu că nu este corect. De fapt, cuvântul chiar există și înseamnă ceva (regionalism):

    măciníc, măciníci, s.m. (reg.) om venit la moară să macine. (more…)

  • Și se duce singurel

    Cum trece timpul frate! Ne pregătim să-l sărbătorim pe piticul mare, Drăgoșel, face 3 anișori săptămâna viitoare, iar pitica-mica Felicia, face o jumătate de an, sau mai trist spus șase luni. Aia cu jumătatea sună mai puțin, nu? (more…)

  • In memoriam

    Iubești oameni și apoi mor. Asta este viața. Partea urătă, hidoasă, cronică, bolnavă, găunoasă, putredă a ei. Dar asta este, o ai, este ofertă la pachet. Nu poți lua doar ce-ți place. Dacă stai să te gândești, nu prea e bine nici invers. Oamenii te iubesc și apoi mori. Nu că vrei tu, nu mă refer aici la tipa cu șamponul, cântăreața cu părul lung care s-a sinucis. Moment să caut.  Mădălina Manole. Așa nu! Vroiam să spun că, independent de voința ta, sunt oameni care chiar te-au, te și te vor iubi și tu , la un moment dat, câți vor mai apuca, o să-i distrugi și vei muri. Nasol. Acum putem comenta dacă e nasol de ei sau de tine. Indiscutabil că și vârsta își spune cuvântul ca parte a discuției aici. (more…)

  • Mică, mică, mititică

    Este adevărat că putem vorbi de copiii noștri până la adânci bătrâneți, dar totuși, acum când încă suntem tineri parcă are altă valoare discuția. Îmi aduc aminte când mamaie, Dumnezeu s-o ierte, vorbea de băiatul ei, care la vremea aia avea deja vreo cincizeci și ceva de ani, și mi se părea o discuție  nelalocul ei. Probabil că nu este așa, și că timpul trece, dar copiii rămân copii. Momentan așa este, iar fetița noastră este încă mititică, nici măcar nu a făcut jumătate de an. (more…)

  • Viața înainte de poze

    Din nou un titlu interpretabil, exact cum îmi place mie. Nu, nu are legătură cu faptul că prezentul și/sau viitorule trebuie considerate prioritare față de trecut. Are legătură cu mine. Acum ceva vreme, când eram și eu mai tânăr, fără soție (săru-mâna mami) și fără copilași, mi se părea ciudată faza cu pozele familiei puse pe birou, la servici, sau pe desktop. (more…)

  • Tuse și biluțe

    Da, chiar, ce legătură ar putea exista între tuse și biluțe? Mai niciuna în general, dar astăzi, conexiunea a fost realizată. Drăgoșelul tot tușește de multă vreme, acum este adevărat că a și răcit a ț-șpea oară de când merge la grădi, dar totuși, tusea este o constantă de o grămadă de vreme, care pe nesimțite a devenit o normalitate și uite că, ieri îmi făceam procese de conștiință pe tema asta. (more…)