Primul La mulți ani de floricică

Are tata o floricică mică, mică, mititică și astăzi este ziua ei de nume: Laaa muuuulți aaaaniiii!

Ca să nu rămână chiar așa un articol scurt, să notez aici că micuța noastră și-a câștigat și prima poreclă: mini-mu. Mu de la văcuță, da, că așa face ea când se supără, ca o văcuță mică. De fapt, mare. Sigur vom avea ceva probleme pe viitor. Dragoș cel puțin se oprea după vreo 15 minute când îl lăsam să plângă. Micuța floricică-mu, neeeh. Plânge, fin pentru orice persoană aflată la cel puțin două etaje mai sus sau mai jos. Suspină cu tot corpul, iar când până la urmă cedăm, și chiar nu cedăm ușor, că știm despre ce este vorba, atunci continuă cu suspine pentru încă vreo douăzeci de minute bune, de te face să te simți chiar prost că ai lăsat-o așa să mu-cânte.

Ca să n-o enervez pe mami, n-ar fi trebuit să scriu că pe Dragoș îl numeam mini-me. Feliciuța este mini-mu. Următoarele iterații logice îți aparțin. Hihihiiiii 🙂

Ah, și o poză de astăzi, cu mită la Drăgoșel că primește decorațiunile-jeleu ale lui mami dacă stă puțin să facem o poză înainte să mergem la Maia la masă…