Ei bine, iar a trecut o perioadă destul de mare de când am scris ultimul articol, dar ce să zic, nu mă plictisesc. Azi fiind duminică, iar toți piticii și Mami dorm puțin, zic că poate apuc și eu să mai scriu despre ce-am mai făcut și desfăcut în ultima perioadă.
Așadar… (more…)
A mai trecut jumătate de an de la ultima relatare în legătură cu pădurea noastră de la tară. Sa nu uităm de unde am plecat, adică să mai pun tabelul cu ritmul de creștere:
Așaaa, deci la un an de la plantare ne aflăm la 4-5 metri înălțime. În realitate ne-a mers chiar mai bine, doar că în altă unitate de măsură, adică de 100 de ori mai mică.
Si din pădurea cu trei copaci au rămas doar doi. Doi, dar mari. Păstrăm legătura horticolă.
Din meandrele concretului părintesc-patern, ca să zic așa:
– Viau sii euuu în escusiee!
– Da, mergem și noi, ți-am mai spus, Mami merge cu Drăgoșel cu colegii de la grădi la București, iar noi plecăm cu Buni la țară.
– Daa, viiau la țaallăăă. Ăăă, nu, viaau în escusiieee, ueee!
– Bine atunci, mergem în excursie. La țară.
– Nuu, nuuu ueeee, nu viaaau în escusiiiee!
– Bine, nu mai mergem în excursie.
– Viau la țalăăă!
– Bine, mergem la țară.
– Uuuulaaaaa!
Îmi aduc aminte cum în generală, când am terminat clasa a VIIIa, împreună cu un coleg, de fapt cel mai bun prieten la vremea aia, am organizat pentru profesori și parcă și părinți, un spectacol cu glume, scenete, cântece și nu mai știu ce. Era sigur influența perioadei imediat după revoluție, când la UPG Ploiești, unde Maia (adică mama), profesa la catedra de chimie, mă lua la evenimentele anuale făcute de studenți, care se numeau pe atunci Seara anului… și erau niște spectacole în toată regula, mult mai tari, după părerea mea, decât teatrele de revistă pe care le-am văzut mulți ani mai târziu. (more…)
Nu știu dacă a apărut și filmul ăsta până acum, dar zilele astea l-am turnat noi. Mami a fost plecată la o conferință la Timișoara, iar eu am stat acasă cu cei trei pitici, deci, cum spune și titlul Singur acasă 4 🙂 Părea destul de promițător când mă gândeam că voi sta singur cu micuții de vineri seara până duminică dimineața, dar totul a mers foarte bine și chiar pot spune că a fost foarte frumos, chiar aș zice că au fost mai cuminți decât atunci când suntem cu toții acasă. (more…)
Plecările au devenit de-a lungul timpului exerciții complexe, atât de logistică, ei bine da, că la drum cu trei copii nu e chiar așa ușor, iar tatăl cărăuș al bagajelor arată la sfârșitul sesiunii de transport ca o maimuță cu brațe lungi până la genunchi, dar și din punct de vedere al timpului. Asta o știm deja cu toții, dar timpul zboară frate! Paradoxal, cu toate că ăsta este un motiv pentru care ar trebui să ne concentrăm să avem mai multe ieșiri cu copiii, el devine o cauză pentru care nu putem să mergem. Orișicât, noi am reușit să ne organizăm o pelcare la munte cu copiii într-un grup de prieteni, vreo șapte familii cred, unde adulții au fost aproape depășiți numeric și dacă nu chiar numeric, oricum la activitate, clar am fost lăsați în urmă de cei mici. (more…)
Țup și a mai trecut o săptămână, parcă nici n-a fost. Mami se pregătește pentru o conferință despre nursing la Timișoara pe 1 Iunie, așa că a fost puțin mai stresată, mai ales că a trebuit să pregătească o prezentare pe care să o predea înainte pentru validare, ce să zic, a făcut-o cu puțin ajutor 🙂 A rezolvat-o și cu CV-ul cerut la cursul de informatică, așa că acum nivelul de stres a scăzut la o normalitate cotidiană. Asta nu înseamnă că orice decibelometru (sau cum s-o numi el), nu s-ar defecta fiind uitat undeva în apropierea apartamentului nostru, date fiind frecvențele înalte de comunicare cu cei trei mici provocatori de decibeli, dar de fapt să nu-i acuz pe nedredept, pentru că dacă stau să mă gândesc mai bine, marile voci de pe scena asta sunt Mami și cu mine. (more…)