Țup și a mai trecut o săptămână, parcă nici n-a fost. Mami se pregătește pentru o conferință despre nursing la Timișoara pe 1 Iunie, așa că a fost puțin mai stresată, mai ales că a trebuit să pregătească o prezentare pe care să o predea înainte pentru validare, ce să zic, a făcut-o cu puțin ajutor 🙂 A rezolvat-o și cu CV-ul cerut la cursul de informatică, așa că acum nivelul de stres a scăzut la o normalitate cotidiană. Asta nu înseamnă că orice decibelometru (sau cum s-o numi el), nu s-ar defecta fiind uitat undeva în apropierea apartamentului nostru, date fiind frecvențele înalte de comunicare cu cei trei mici provocatori de decibeli, dar de fapt să nu-i acuz pe nedredept, pentru că dacă stau să mă gândesc mai bine, marile voci de pe scena asta sunt Mami și cu mine.

Buun, deci am mai trecut peste câteva hopuri și am petrecut deja o bună parte din weekend în parc la Sala sporturilor din Ploiești (ieri) și la Bucov (astăzi), unde am fost la grădina zoo și apoi piticii mari s-au plimbat cu trenulețul, iar Drăgoșel-măricel s-a zbenguit puțin și pe toboganul gomflabil din apropiere.

Căldura e mare, deja vara s-a cam așezat bine pe locul ei, săptămâna viitoare ne-am planificat să mergem la munte cu un grup de prieteni, iar de vacanța de vară nici nu vreau să vorbesc, pentru că mi-e cam teamă. Toată lumea vrea la mare și eu vreau să-i duc, dar e o perioadă mai complicată la servici și nu știu cum o să reușesc. Oricum, până atunci mai este o grămadă, așa că să ne concentrăm pe prezent, care totdeauna face mai bine decât viitorul sau trecutul, nu?

O poză din parc de ieri, unde Mami se desfășura în veleități artistice nemaivăzute și și-a făcut o mică recapitulare a nu știu căror chestii de la școală, desenând pe asfalt un omuleț (pacient decedat cu sigurnață la cum arăta) și repetând niște chestii murmurate, numai de ea înțelese. Am fost și eu atins de bucuria noilor ei preocupări printr-un joc de-a spânzurătoarea unde termenul folosit însemna ceva mult mai rău decât o clismă, cel puțin așa suna. Bineînțeles, că am murit spânzurat.

IMG_2259Drăgoșelul a făcut 786 ture cu bicicleta că am obosit doar urmărindu-l și a alergat și vreo alți doi băieței cu bicicletele, cu câteva spasme pentru Mami, doar pentru faptul că are un obicei de a nu privi înainte atunci când merge cu bicicleta și din când în când de a ridica picioarele sus. Nu știu de ce se stresează așa tare Mami, probabil pentru că ea nu știe să meargă pe bicicletă :o) Cred că până la urmă va trebui să mă uit și eu în față când conduc, o fi și de la asta?

Felicia aleargă grațios în spatele bicicletei, are și ea una, dar e destul de greu să mergem cu amândoi cu bicicletele, mai ales că ea are o singură problemă: nu dă la pedale frate. De fapt mai are una: nu mișcă ghidonul. Cu cele două probleme coroborate, e clar că experiența mersului ei cu bicicleta se transformă în nervi încordați și coloană jumulită, așa că momentăm sărim peste ciclismul ei. Cum ziceam, ea aleargă grațios în urma lui Drăgoșel, așa cum să zic, ca un, ca o, n-am acum o imagine potrivită, dar să zicem ca o rățușcă dolofană dezordonată în mișcări, care are impresia că prinde viteză mai mare dacă apleacă puțin capul înaite și-și întinde fălcuțele ca și cum ar fi atins Mach 3, sau cum se spune la accelerația aia adevărată din navetele spațiale.

Ilincuța stă cumințică în căruciorul ei pentru primele 17 secunde, după care vrea și ea jos să se plimbe, ceea ce este și normal, motiv de mare bucurie pentru mine, care am posibilitatea unei mișcări continue, pe un itinerariu demn de o drosofilă vivace, deplasându-ne de obicei într-o singură direcție, cea greșită, sau cel puțin opusă celei în care se află ceilalți (Mami, Feli, Dragoș).

M-am uitat și eu în sus la un moment dat și ce să zic, prezentul e frumos frate. O să-o pun și pe Instagram mai târziu, tunată cu niște efecte d-acolo, să pară și ea poză artistică.

La zoo n-am făcut poze, că eclipsam animăluțele, oricum, tare a fost că Feliciei cel mai mult i-a plăcut girafa, doar că la Ploiești nu au niciuna, iar Ilincăi toate animalele i s-au părut la fel, chemându-le scump ham-ham pe toate.

Distracția cu trenulețul și cu toboganul gomflabil le-am surprins în mișcare, așa că uite aici:

Share: