Scriam prin iunie despre un tip miraculos de arbore, care crește ca Făt-frumos, și cu care mă gândeam că aș putea împleti dorința de întreprinzător privat cu recunoștința pe care încă o simt datoare naturii. Fără să dau măcar sursa tabelului, că așa vreau eu,  cam așa ar crește păduricea din super copăceii ăștia:

Este adevărat că păduricea noastră dintre cei trei copăcei pe care i-am luat, încă nu are un an, adică din iunie până acum sunt doar patru luni, un trimestru, dar sunt destul de bine  crescuți, cu ochii la cei patru metri pe care îi vor avea peste încă opt luni. I-am pozat zilele trecute când am fost la țară și abia am putut intra în curte datorită coroanei lor bogate și frunzelor de dimensiuni basmatice. Ce să mai lungim vorba, pun niște poze, că simt nevoia de interviuri pe CNN:

După cum îți poți da seama din imaginea de mai jos, Felicia are mari probleme de dezvoltare, având în vedere că la vârsta de doi ani și ceva, deja are cam patru metri, fiind în felul ăsta puțin mai mare decât specia de super arbust.

Oricum, chiar și cu riscul de a da pe față toate secretele ascunse ale speciei, trebuie să recunosc, că până și mostrele pe care le avem noi, sunt sensibil mai mari decât pătlăgelele din aceeași curte.

Vă țin la curent cu evoluția, iar dacă se cam complică treaba și te uiți pe geam și vezi doar umbră, îmi cer scuze, ar putea fi de la copacii noștri, plantați în zona Colceag, Prahova, dar la înălțimea lor, pot face umbră pe o rază de, o rază deeee, de lumină.

Până apărem pe National Geografic cu ei, te țin la curent aici pe blog.