Anul ăsta se pare că iarna mai vrea să stea, că suntem deja spre mijlocul lui martie și uite că încă este cam frig și chiar mai ninge serios în unele locuri. Între timp, fetele contiuă să crescă, Felicia vorbește din ce în ce mai mult, cu toate că ne este destul de greu să o înțelegem, dar e scumpă foc, Ilincuța continuă tratamentul pentru ochișor și se văd semne de îmbunătățire, doar că acum ne gândim ce-o să facem când nu va mai fi nevoie să poarte ochelari, că ne-am obișnuit cu ea așa și deja ni se pare mult mai simpatică decât fără ochelari, iar Drăgoșel continuă seria prostiuțelor, cu nasul julit, aproape spart, de la o căzătură în sufragerie și cu multe   alte șicanări ale fetelor pe diverse teme.

Am fost la țară la sfârșitul săptămânii trecute să mai ducem din lucrurile de pe balcon și iar am simțit liniștea aia rurală într-un mod aparte, chiar dacă am stat foarte puțin acolo. Am fost doar eu cu Dragoș, Felicia și mama Ralucuței, iar ea a stat acasă cu Ilincuța care încă era bolnăvioară și n-a putut să vină. Au fost foarte bucuoși pentru că au văzut cățeluși, un cal, porcușori, găini, curcani, bibilici, un vițeluș, iar pentru ei a fost ca la grădina zoo, ca să nu mai vorbim de Feli, cu care clar trebuie să avem parte de niște cursuri de pășit pe pământ, că avea dificultăți pițipoanca să meargă prin curte și îmi întindea mâna să o țin, că se împiedică de iarba mare de cam doi centimetri. Am mai văzut și pădurea noastră cu cei trei copăcei, care conform datelor științifice, apropiindu-se de un an, ar trebui să ajungă la vreo patru metri, doar că în realitate sunt puțin mai mari, dar în altă unitate de măsură, adică centrimetri. Bineînțeles că o bună parte a timpului Dragoș și Feli au stat în mașină, simțind cu adevărat plăcerea de a fi la țară într-un mod doar copilăresc înțeles.

Și să mai pun o sesiune de jughineală, care ar trebui să-ți aducă un zâmbet pe față, energie ce ajută definitiv părinții să treacă peste micile greutăți ale vieții de familie: