Și stăm și stăm

Cine și-ar fi imaginat că o să ne prindă joi în maternitate? Deja îmi vine să-i zic spital, cu toate că am insistat de fiecare dată la Ralucuța să-i spună maternitate, nu spital.

Acum, gândindu-mă mai bine, la câte probleme am avut cu sarcina și cât de “bine” a mers cu nașterea, trebuia să mai fie ceva. Ideea este că trebuie să se termine problemele astea și să revenim la o viață normală, cu țipete și plânsete, nu cu stat în pat în liniște și cu mâncare sănătoasă fără niciun gust.

Ralucuța rezistă eroic, cu toate că dorul de teroriștii ăia mici de acasă o cam dărâmă din când în când. Eu mai plec la Ploiești în fiecare zi să mai aranjez câte ceva la apartamentul nou, să mai cumpăr câte un lucru și probabil îmi trece timpul mai ușor.

Ciudat totuși, totul e nou, frumos, serviciile ireproșabile, dar noi vrem acasă frate că ne-am să-tu-rat. Ah, mâncarea. Păi să-mi fie mie dor de cantina de la servici? I-am spus tipei care a venit să ia feedback-ul in legătură cu mâncarea așa: i-aș da mâncarea asta mamei bucătarului, că după câteva mese sigur i-o pune-n cap și-i zice că a făcut școală de pomană. Nu mai zic de ciorba vegetariană cu carne de vită, care ne-a pus capac.

Deci, răbdare ne trebuie, noroc că avem bani, că sigur când ne dă nota de plată revin la mama bucătarului cu gănduri obstetrico-ginecologice.

Și florile încep să se ofilească deja…

Doar drumul către bebe și vizitele ei în rezervă la papa fac zilele mai frumoase. Și gropițele din obrăjor.

Gagica în schimb se simte bine, stă toată ziua la solar, doarme, mânâncă și face atmosferă cu scutecel-brăduleț-odorizant-puturos.

N-avem voie cu poze din secție, dar nici ei n-au voie să servească mâncarea aia așa că…

20111027-170746.jpg

Join the Conversation

5 Comments

  1. Cine credea vreodata ca o sa iti fie dor de mancarea de la cantina? :))
    Inca putina rabdarica si veti ajunge si acasa. 🙂
    Multa sanatate bebitei si asteptam poze noi cu ea.

  2. Sunt foarte fericita ca ati ajuns acasa.Am fost foarte ingrijorata tinand cont si de problemele din timpul sarcinii, dar vazand-o pe Printesa mica Ilinca duminica seara (27.XI.) m-am mai linistit. Nu am crezut niciodata ca, Costinul meu va ajunge tata a trei copii. Azi am reusit sa citesc toate articolele recente si sunt fericita si mandra de “taticul Costin”. Din tot ce relatezi se evidentieaza faptul ca esti fericit alaturi de familia ta, si te simti bine “acasa” unde este sotia ta si pitici vostri dragi. Ma rog din inima Bunului Dumnezeu ca aceste sentimente sa fie vesnice. Ati avut curaj mare sa faceti trei copii si sunt convinsa ca stiti ca aveti o responsabilitate enorma. Grija pentru copii te insoteste toata viata, copii mici- griji mici, copii mari griji mari. Asa este, si de obicei parintii sufera mai mult de problemele copiilor decat ei insasi. Usor nu va fi, dar multumirea si bucuriile aduse de copii nu pot fi comparate cu nimic.
    Eu, maia, va doresc din tot sufletul si inima mea sa fiti in primul rand sanatosi cu totii, s-a iubesti si si s-o sprijini pe Ralucuta, sa aveti puterea fizica si financiara sa-i cresteti mari pe cei trei vlastari ai vostri: Dragos-Mihai, Felicia-Violeta si Ilinca-Teodora.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *