Au trecut anii și deja piticuța noastră creață a făcut trei anișori săptămâna asta, așa că, povestea spune că petrecerea trebuie să țină trei zile: una la grădiniță, una cu copiii (prieteni, colegi și piticii-rude) la un loc de joacă și una cu familia acasă.
Cum o imagine face cât o mie de cuvinte, iar un film mai mult decât atât, tadaaaaa:
Tocmai ce am ieșit de la verificarea tehnică și o așteptăm pe Mami să iasă din farmacia spitalului cu tetine și un lăptic de backup.
Suntem în parametri, cotele apelor Dunării sunt în scădere, adică bilirubina. Și azi este 11.11.11 iihaa
Cu ajutorul Domnului, al perfuziilor și altele am plecat acasă. Asta e rezerva/camera/celula în care am petrecut ultimele zile.
Aici este bebe după împachetarea făcută de una din asistente.
Mami nerăbdătoare stă la primire.
Predarea efectuată.
Piticania devine reticentă la poze.
Îpachetare nivel 2 pentru exterior. Nașa, hăinuța o cam strânge 😉
Acasă bebe vine cu jucării pentru Dragoș și Felicia să se pună pe bune cu ei. Toată lumea e fericită.
După ce ne mai relaxăm și noi, o să vin cu câteva detalii organizatorice pentru cei interesați, eventual o copie după facturi, că e ceva distracție la mijloc…
La nici măcar o lună de viață, Ilinca și-a început cariera de fotomodel. Câteva mici diferențe: scutec in loc de bikini și branulă pe cap în loc de tocuri în picioare.
A vizitat-o și Maia cu mătușa Kinga, care e în domeniul modei, deci primul pas este făcut deja…
Știu că am zis că este interzis să faci poze la neonatologie, dar pacienții cu viză de flotant ca noi, care practic locuiesc aici, au alte drepturi 😉
Gacica este la solar, în spatele paravanelor, mufată în versiunea 2.0 cu cocktail de albumină administrat intravenos.
Urmatoarea șansă de a pleca acasă o vom avea marți, dacă treaba merge bine. Adică dacă începe să meargă bine, că până acum a mers cam prost.
Asa, și să nu uităm poza:
Dintre puținele momente fericite de p-aici…
Mai greu cu zâmbete în perioada asta, dar a reușit până la urmă Mami. Bebe a revenit la versiunea 1.0 de la 2.0 și ne bucurăm mult. În versiunea 2.0 a avut o mufă USB, sau cum îi zic ăștia branulă, pe căpșor ăsta mic.
Sperăm să nu mai fie nevoie…
Da, e babă, ce să mai, are deja vârsta exprimată în zile. După repetate reclamații (Mami, Cristina, Nașa), cu toate că am o conexiune de toată jena în maternitatea asta nouă, unde tipul de la IT, când a văzut Linux pe laptop m-a întrebat de unde să pornească un terminal, m-am decis să fac modificarea scriptului.
Ce nu face tati pentru sălămiorul ăsta mic și galben care nu vrea să meargă acasă 🙂
Așa, deci, acum apare în antet și vârsta micuței Ilinca, să nu mai existe discuții. Am făcut niște modificări și în algoritm, probabil peste o lună o să afișeze ceva ciudat, dar mai vedem.
O zi cu soare.
Nu mai știu cum a fost afară, dar înăuntru azi a fost soare. După o plimbare București-Ploiești-București-Ploiești-București, combinată cu puțin mai puțin de șase ore de somn, mă declar plăcut obosit, în sensul de fericit obosit. După atâtea zile de nori și umbre am avut parte de două luminițe mici dar mari și una mare reaprinsă. Drăgoșelu și Feli au venit să le vadă pe mami și pe bebe. Mai eram și eu cu Buni, dar mai pe fundal.
