O zi cu soare.
Nu mai știu cum a fost afară, dar înăuntru azi a fost soare. După o plimbare București-Ploiești-București-Ploiești-București, combinată cu puțin mai puțin de șase ore de somn, mă declar plăcut obosit, în sensul de fericit obosit. După atâtea zile de nori și umbre am avut parte de două luminițe mici dar mari și una mare reaprinsă. Drăgoșelu și Feli au venit să le vadă pe mami și pe bebe. Mai eram și eu cu Buni, dar mai pe fundal.
Cine și-ar fi imaginat că o să ne prindă joi în maternitate? Deja îmi vine să-i zic spital, cu toate că am insistat de fiecare dată la Ralucuța să-i spună maternitate, nu spital.
Acum, gândindu-mă mai bine, la câte probleme am avut cu sarcina și cât de “bine” a mers cu nașterea, trebuia să mai fie ceva. Ideea este că trebuie să se termine problemele astea și să revenim la o viață normală, cu țipete și plânsete, nu cu stat în pat în liniște și cu mâncare sănătoasă fără niciun gust.
Ralucuța rezistă eroic, cu toate că dorul de teroriștii ăia mici de acasă o cam dărâmă din când în când. Eu mai plec la Ploiești în fiecare zi să mai aranjez câte ceva la apartamentul nou, să mai cumpăr câte un lucru și probabil îmi trece timpul mai ușor.
Ciudat totuși, totul e nou, frumos, serviciile ireproșabile, dar noi vrem acasă frate că ne-am să-tu-rat. Ah, mâncarea. Păi să-mi fie mie dor de cantina de la servici? I-am spus tipei care a venit să ia feedback-ul in legătură cu mâncarea așa: i-aș da mâncarea asta mamei bucătarului, că după câteva mese sigur i-o pune-n cap și-i zice că a făcut școală de pomană. Nu mai zic de ciorba vegetariană cu carne de vită, care ne-a pus capac.
Deci, răbdare ne trebuie, noroc că avem bani, că sigur când ne dă nota de plată revin la mama bucătarului cu gănduri obstetrico-ginecologice.
Și florile încep să se ofilească deja…
Doar drumul către bebe și vizitele ei în rezervă la papa fac zilele mai frumoase. Și gropițele din obrăjor.
Gagica în schimb se simte bine, stă toată ziua la solar, doarme, mânâncă și face atmosferă cu scutecel-brăduleț-odorizant-puturos.
N-avem voie cu poze din secție, dar nici ei n-au voie să servească mâncarea aia așa că…
Departe de mine gândul de a aduce discuția spre manele, dar imaginea îmi susține titlul. Au venit nașii la noi la maternitate și cum nașa nu știe cum se cumpără o hăinuță, sau un body-uț, au adus un raion întreg.
Avem și un prim-plan cu tărtăcuța mică. I s-a mai rotunjit capul că era ca E.T. când a adus-o prima dată.
Și să pun și fișa minipacientei.
Cam asta a fost, vrea și mami să citească, am bel….
Cum ziceam și-n SMSuri, a treia mini-trîmbiță a apărut astăzi 23 octombrie 2011, la 11:13 AM, cu 3.09kg și 50 cm de pură fericire. Buhăită, sau cum îi place lui mami să spună, frumușică. Profit și eu până are mami acces la net să vorbesc liber, după aia, n-o mai scot din frumușica lu’ tati.
Probabil ultimul articol înainte de naștere, Ralucuța este acum în sală. Nici de data asta n-am vrut să fiu de față, că tot sunt de părere că Doctorița trebuie să se concentreze pe nașterea în sine, nu pe resuscitatul meu din vreun leșin.
Mai mult decât atât, nici nu discriminez, că nu vreau peste ani să tică la mine n-ai venit la naștere, dar la sor’mea te-ai dus…
Mai e puțin, hai că mai e puțin. Cam la asta mă uit de ceva vreme, adică la tavan, chiar dacă televizorul e pornit.
Live de la locul faptei
Va urma.