Cum trece timpul frate! Ne pregătim să-l sărbătorim pe piticul mare, Drăgoșel, face 3 anișori săptămâna viitoare, iar pitica-mica Felicia, face o jumătate de an, sau mai trist spus șase luni. Aia cu jumătatea sună mai puțin, nu?

Îmi aduc aminte ce lupte seculare erau la început când se chinuia Ralucța să-l învețe pe Drăgoșel să facă la oliță. Spectacol! Ce vremuri, copil miiiic. Nici nu mai știu de când face la oliță, acum însă nu mai vrea. Păi normal, zice:

– Eu sunt băiat maaaare!

Binențeles că este valabilă treaba în limita stocului disponibil, adică dacă are ceva de făcut, cum ar fi să strângă jucăriile împrăștiate prin toată sufrageria, atunci intrăm pe altă variantă:

– Eu sunt mit-pitiiiit, nu poooot!

Revenind, băiatul nostru nu mai vrea la oliță că e băiat mare, vrea și el la WC ca oamenii mari. I-am cumpărat un capac din ăla reductor și acum se duce singurel, se dezbracă, își pune căpăcelul ăla al lui pe vasul de toaletă și face singur treaba. Mai mult, dacă se întâmplă să fiu eu sau mami cu el în baie, treaba este foarte clară:

– Tu peci! Fat siurel.

Ce mai trece timpul ăsta…

Share: