Azi este ultima zi a lui 2010, un an foarte bun zic eu, un an de nota 10. Este un moment bun de altfel pentru a trage o liniuţă scurtă şi să o punem de-un inventar scurt să vedem cam care a fost treaba. În plus, este un moment la fel de bun pentru a scrijeli ceva gânduri pentru viitorul apropiat. Drăgoşelul încă nu a adormit, cu toate că stă în pătuţ de vreo oră şi este deja trei şi jumătate.

Dacă nu adoarme în curând, nici că se va odihni şi diseară o să pice lat pe la 22.00, ceea ce nu prea ar fi bine, că e totuşi Revelionul…

Felicia este cea mai cuminţică din casă, asta luând-o deja în calcul şi pe mami. Ea stă cuminţică în balansoar şi mai scârţâie din când în când. Am oprit-o din balansat, că deja se leagănă de vreo oră şi cred că e high (în sensul de stare plăcut-euforică generată de consumul excesiv de balansare).

Până la urmă a trebuit să o iau lângă mine că vroia să participe activ la scrierea articolului, deci dacă iese bine, e meritul ei, dacă e prost, e meritul meu.

Mami tocmai ce a ieşit de la baie şi nu mă lasă să-i fac poze, că nu este aranjată. Ştii şi tu ce se întâmplă cu pozele de genul ăsta, imediat apar în presa de scandal, iar ăştia de la tabloide sunt cu geana cât cuprinde pe mega-portalul ăsta de informaţii mondene…

Hai că a adormit şi Drăgoşelul, destul de târziu, dar e foarte bine, pentru că va fi în formă pentru noaptea de Revelion.

Vroiam să zic că o să iasă poza mai naşpa pentru că am făcut-o cu telefonul, acumulatorul aparatului foto l-am pus la încărcat să fie pregătit pentru diseară, dar din câte văd, poza asta arată chiar mai bine decât cele dinainte…

Aşa, deci, să continuăm cu ce ce s-a întâmplat în 2010:

  • Cea mai mare realizare este cu siguranţă apariţia pe marile, micile şi deosebit de micile ecrane a Feliciei, puiuţul nostru mai mic care creşte pe zi ce trece. Uau, a fost o experienţă deosebită, dar nu mai intru în detalii, că am povestit deja miracolul vieţii. Am mai scris şi cum a devenit domnişoară, ce să mai, creşte dom’le, creşte;
  • Un alt eveniment marcant a fost prima zi de  facultate  creşă, a lui Drăgoşel, un nou pas mic pentru omenire, dar mare, extraordinar de mare, pentru noi ca părinţi. Mai apoi, am avut parte şi de prima serbare. Micuţul de el, de acum înainte, va avea numai program din ăsta cu mers la creşă-grădiniţă-şcoală-liceu-facultate-master-doctorat, hîhîhi, măcar jumătate să facă, dacă vrea. Dacă nu vrea, îl bat. Asta dacă o să pot, că mă cam boşorogesc şi deja mă cam tâmpesc, adică încep să gândesc că facultatea este totuşi opţională, nu obligatorie cum mi se părea mie acum ceva vreme, datorită educaţiei şi mediului în care am trăit. Hai că mă bălăresc, să continui ideile…
  • Botezul Feliciei a fost şi el un eveniment marcant, despre care, spre ruşinea mea nu am scris nimic în jurnal. Nici măcar nu ştiu de ce. Ca să-mi găsesc o scuză, în afara faptului că a avut loc într-o perioadă de abstinenţă scriitoricească (încă în derulare oarecum), zic şi eu că de fapt la eveniment au luat parte toţi cei dragi nouă, aşa încât nu mai avea rost să şi scriu. Asta contravine oarecum ideii de bază a jurnalului, conform căreia aici scriu pentru mine. Şi asta este puţin ciudat, mai ales că l-am publicat pe net şi cu adresă de .ro generică pe deasupra;
  • Am botezat o fetiţă (Andra Cătălina) şi nu evenimentul festiv este important, ci faptul că suntem naşi, adică părinţi spirituali pentru încă un copil (prima noastră finuţă este Ana-Maria Clara), iar nouă ne place şi suntem onoraţi să fim naşi;
  • Poate nu o mare realizare pentru mapamond, dar Felicia râde în hotote deja şi este absolut magnifică, îţi spun, mag-ni-fi-că. Aş fi folosit mirobolantă, dar nu-mi sună aşa bine;
  • Acum ceva vreme am scris şi primea mea nuvelă SF, povestire din viitor, pe care probabil ai citit-o. Mâine i se ridică embargoul şi Drăgoşel are din nou voie să se joace la volan. Acum face la oliţă, ar trebui să nu mai fiu fericitul câştigător al unui loc de căc.. în maşină;
  • În acelaşi subiect puternic mirositor, putem spune că Drăgoşelul e băiat mare şi nu mai foloseşte scutece de nici un fel, nici ziua şi nici noaptea;

Pentru 2011 avem câteva gânduri pe care le scriu acum, să vedem cum le şi punem în practică:

  • Ralucuţa să înceapă cursurile de Asistent Medical, chestie pe care şi-a dorit-o de câţiva ani încoace, dar acum vom trece de la vis la realitate;
  • Tot ea vrea să slăbească 30Kg, să fie cum era acum 10 ani, din punct de vedere al greutăţii;
  • Să facem ceva numai noi doi împreună, o activitate interesantă, cum ar fi să începem nişte cursuri de dans;
  • Să facem pentru Ralucuţa o pensie privată facultativă şi o asigurare de viaţă (chestie pe care am cam rezolvat-o deja), să nu o mai streseze gândul că la bătrâneţe o să mă duc cu capul şi o s-o părăsesc;
  • Să punem o activitate comercială pe picioare. Firma va fi gata în curând şi activitatea de care este vorba se referă la un magazin online de hăinuţe pentru căţeluşi (hainutecatelusi.ro);
  • Să fac şi eu o schimbare în carieră, încă nu ştiu foarte sigur ce înseamnă asta, dar ştiu că trebuie să fac ceva. Sper ca 2011 să mă ajute să realizez lucrul ăsta;
  • Să schimb câte ceva la consumul de alcool. Hihihi, nu să renunţ la el, neeeh, să definesc un mod mai ştiinţific de a bea, care să nu-mi mai facă pauze de memorie şi comportament de babuin. Tot aici se încadrează şi un tratament pentru ficat, poate şi ceva de slăbit puţin, mai ales că după sărbători voi fi cu câteva kilograme în plus pe mine;
  • Să am mai multă răbdare cu Drăgoşel şi pe viitor cu Felicia, care încet-încet va prinde autonomie şi va începe să patruleze prin casă trăgând de toate alea;
  • Legat de punctul anterior, să ne hotărâm dacă sau nu să ne mutăm într-o altă ţară;
  • Să ne facem un plan serios şi realizabil pentru schimbarea apartamentului, ori să luăm unul mai mare, ori să ne mutăm la casă;
  • Să trecem cu bine la grădiniţă cu Drăgoşelu’, să începem diversificarea şi mersul de-a buşelea cu Felicia;

Pentru toate astea şi câte or să mai fie, ne rugăm la Domnul să fim sănătoşi şi să le rezolvăm pe rând.

La mulţi ani!

    Share: