Cum poate fi vacanța unui tată? Plină de copii, cel puțin când sunt mici. Anul ăsta (2011) ne-am propus să revenim în Albena la Kaliakra unde am mai fost și în 2009. Înainte de vacanță, mă cam gândeam cu ceva temeri la concediul ăsta, fiind singuri cu cei doi pitici, cu drumul destul de lung până în Albena și cu un sejur prelungit de 14 nopți/15 zile în urma cărora mă imaginam zăcând în pat câteva zile acasă și la servici. Greșit! Drumul a fost foarte bun, am ajuns în vreo cinci ore și jumătate, fără grabă, Ploiești-București-Giurgiu-Russe-Varna-Albena, cu opririle de rigoare. Am ajuns aici și uite că nu e chiar așa, adică, de exemplu, când doarme, Dragoș nu aleargă. Când doarme, Felicia nu țipă. Și ea doarme de mai multe ori pe zi și pe noapte. Am dormit și la prânz în câteva zile, ceea ce mi se întâmplă destul de rar.

Azi este ultima zi a lui 2010, un an foarte bun zic eu, un an de nota 10. Este un moment bun de altfel pentru a trage o liniuţă scurtă şi să o punem de-un inventar scurt să vedem cam care a fost treaba. În plus, este un moment la fel de bun pentru a scrijeli ceva gânduri pentru viitorul apropiat. Drăgoşelul încă nu a adormit, cu toate că stă în pătuţ de vreo oră şi este deja trei şi jumătate.