De la o vreme, statutul de maimuțică este certificat și prin apetitul deosebit pentru banane. Fățuca ne ajută și ea, iar cățăratul prin casă devine din ce în ce mai evident. Deci, are tata maimuțică.
Blog
-
Cățelușul și baia
Înregistrarea pe telefon, mai ales că pe ecran are un mare microfon și un VU-metru care se mișcă simpatic în timpul ăsta, a devenit o metodă interesantă de motivație pentru a învăța poezii, deci vom mai avea niște episoade în scurt timp.
Poezia: CatelusulSiBaia
Subtitrare:
Cățelușul și baia
de Elena Dragoș
Unde ești,
Întreabă fata,
Haide apa este gata,
Ori de apă
Ți-este frică?
Ce rușine, Azorică!
Recounosc,
Sunt speriat,
Mârâie Azor sub pat.
Dar cu tine
Cum a fost?
Crezi că sunt
Un câine prost?
Baia când se pregătea,
Nu fugeai și dumneata?
-
100
Şi uite aşa am ajuns la al o 100-lea articol din jurnal, şi am scris primul articol, sau mai precis prefaţa, acum fix doi ani. Drăgolşelul face patru ani peste câteva zile, Felicia va face tot atunci un an şi jumătate, iar Ilinca patru luni şi ceva.
Ne-am mutat la casă nouă, mai mare, avem altă maşină, am alt servici, de fapt alt post, tot la aceeaşi firmă şi cred că am mai îmbătrânit puţin. Suntem toţi sănătoşi, iar asta este cel mai important.
-
Vulpea Cizmăriţa
Teatru radiofonic din nou. Episodul doi cu vulpea cizmăriţa.
Poezia:VulpeaCizmarita
Subtitrarea:
Vulpea Cizmăriţa
Umblă vulpea prin pădure,
Ce să fure, ce să fure?
Fură coaja de pe tei
Şi-mpleteşte papucei.
Pentru dânsa o pereche,
Căci a rupt-o pe cea veche,
Pentru soţ Jupân Vulpoi,
O pereche mai de soi,
Pentru puişorii ei,
O pereche mitiei,
Să-i poarte mai cu temei.
-
Teatru radiofonic
Cine își aduce aminte cum era cu radiourile alea mici, Ric parcă se numeau, cu cască? Mamă ce tari erau. Prindeai doar România 1 și când te vedeau babele la alimentară cu casca în ureche ziceau:
-Sărăcuțu’ copilaș, n-aude bine, are aparat!
-
Dicționar 2D
Dacă nu îți dai seama despre ce dicționar vorbesc, ori ești p-aici din greșeală, ori te-ai ramolit. Dicționarul inițial a fost axat pe Drăgoșeză, o limbă pe cale de dispariție, din fericire doar datorită progreselor lingvistice ale celui mai mare pitic din echipa noastră de bob. Dat fiind faptul că Felicia înaintează în vârstă și începe să articuleze câte ceva, va trebui să trecem la 2D să avem un dicționar în două dimensiuni (Dragoș și Felicia). Mai e puțin timp și vom trece și la a treia dimensiune cu Ilinca. Și dacă prind pe vreunul că vorbește de a patra dimensiune îi blochez IPul 🙂
Acum ceva vreme mă gândeam să fac un site separat cu dicționare pentru pitici, unde părinții să-și poată documenta evoluția micuților, să o poată avea mai târziu ca o amintire. Din păcate timpul pentru așa ceva nu l-am găsit și nici șanse prea multe nu se întrevăd. Bineînțeles că aș fi vrut să fie un proiect mai amplu, nu numai pentru România și la partea cu fonetica deja lucrurile s-au complicat.
Oricum, ce să mai, pentru 2D trebuie să-mi fac timp, că deja intrăm în pâine, avem primele cuvinte: maaama, taaata, baba. Cred că ultimul se referă tot la Mami, că-l folosește atunci când se enervează. Hihihii.
Va urma.
-
Decojoacă
Pe vremuri trebuia să decupezi din Cutezătorii ceva să lipești pe perete, mult mai târziu au apărut și revistele alea color cu postere; ce vremuri frate…
Acum găsești de toate, bani să ai. Îmi amintesc când am venit cu abțibildurile acasă de la Bricostore Baneasa, mamă, au pus ăștia bariera să treacă Ralucuța locomotiva, diesel, de fapt cu aburi frate. Luasem un alt fel de galerie pentru bucătărie, și mai scurtă pe deasupra. Deci omorâsem cel puțin o familie de pinguini imperiali mici și frumoși, așa se purta. Timpul a trecut, iar galeria este chiar bună, să nu mai vorbim de abțibilduri care atunci nu erau bune de nimic iar acum vrem să mai luăm câteva 🙂
Și azi ne-am distrat cu ele, că doar n-o să avem o casă serioasă, nu?
-
Cu perdea
Până la urmă am ajuns să punem și perdeluțele în camerele piticilor. Mai avem covorașe și după aia chiar că am terminat. Hai că mai e puțin, mai e puțin, hai că mai putem, mai e puțin.
-
Buchețel de seringuțe
Ziceam că la botezul Ilincăi nu m-am simțit extraordinar de bine fizic, asta pentru că eram pe injecții. Trecuse ceva vreme de când semnele bolii își făcuseră apariția (dureri în gât, ochi umflat, temperatură, tuse etc.) dar lucrurile au evoluat destul de brusc după ce m-am întors acasă săptămâna trecută din Macedonia. Vineri spre sâmbătă noaptea mi-a fost cam rău, n-aș putea să definesc foarte clar starea, dar nu prea mai vreau să o mai am. Mi-am dat seama că am temperatură mare, prea mare pentru că mi-era greu să respir aerul încălzit de corp, așa că am ieșit pe balcon, cu geamul deschis, în miez de noapte. Spre dimineață mi-am revenit destul de bine, temperatura îmi scăzuse destul de mult, cel puțin nu mai simțiam diferența aia mare între palme și corp, așa că mi-am făcut curaj să-mi pun un termometru. Surpriză, acum când mă simțeam aproape ok, aveam 38.7 grade, deci probabil noaptea m-am dus departe spre 40. (more…)