Când eram noi în maternitate, cu problemele de icter și perfuzii pe căpșorul micuței de ziceai că joacă-n Matrix, nu ne imaginam că în scurt timp o s-o vedem și înotând de voie în biserică, dar uite că timpul trece foarte repede și am ajuns și la botezul ei. Micuța Ilincuța, plus Teodora, a devenit astfel oficială și în ochii creștinimii. (more…)
Blog
-
Serbare
Trece timpul și uite că a venit și vremea celei de-a doua serbări de la universitate, sau cum îi zice, grădiniță. Ce-om face când vom avea trei serbări simultane, nu știu, dar sunt convins că nu asta va fi cea mai mare problemă a noastră.
Am fost destul de trist când mi-am dat seama că în planificarea călătoriilor de servici nu am luat în calcul serbarea (16.12.2011), dar Mami mi-a redat speranța când mi-a zis că va începe la 16.00, și aterizarea pe Otopeni era în jur de 14.30, deci chiar la timp ca să ajung. Asta da bucurie. Boon.
Ajung exact cu câteva minute înainte de 16.00 și Drăgoșelul s-a bucurat foarte tare să mă vadă acolo, și Mami, dar ea știa deja că vin.
Copiii minunați, dar părinții, au încercat cu tot dinadinsul să arate natura bovină a poporului român, așa că talanga se auzea destul de tare de fiecare dată:
- după ce am stabilit la ședință că vor fi doi însoțitori pentru un copil, că și așa sala era mică, turmele au fost mai mari, cu sora, cu bunicul, cu bunica, mătușa și mai știu eu cine;
- și dacă erau băncuțe special așezate ca să ne așezăm pe ele ce? Asta înseamnă că nu se pot îngrămădi marjoritatea mult în față unde să stea în picioare ca să nu se mai vadă nimic? Neeh;
- vedeam cu toții cameramanul și fotografa, ambii profesioniști care veniseră special pentru eveniment, dar ce, asta înseamnă că nu trebuie să ne ridicăm sus de tot cu obositul aparat foto și să ne încăpățânăm să filmăm tot spectacolul, chiar dacă din spate, părinții nu puteau să-și vadă copii pentru care au venit? Neeh;
- să învățăm oare unde e butonul care anulează soneria mobilului, nuuu? De ce? Nu e mai frumos să le cânte prohodul în geantă cinci minute până găsesc minunatul aparat? Și nu e și mai frumos că după ce sună uneia și momentul este penibil, să mai fie și altele în aceeași situație puțin mai târziu?
Da, gloabele au luptat din răsputeri, dar universul a adus pe scenă micuții care mai de care mai emoționați, mai dornici să scape de momentul artistic și să primească niște cadouri de la Moșul, deci universul a câștigat.Drăgoșelul a spus poezia aproape mimată, poezie pe care a învățat-o destul de ușor după ce ne-a dat ceva emoții că n-ar putea. Copil normal cu părinți anormali.Și ca să nu uităm, uite și poezia cu pricina. Omul de zăpadă.
-
Urme de pitic
La fel ca și pa Dragoș și Felicia, am făcut și pentru Ilinca amprentele de la mânuță și picioruș. Mici, mici, urme de pitici.
-
Cercelusa
Ilinca nu a mai avut răbdare și cică i-a spus lui mami răspicat că vrea cercelușii de la nasa, că ăia de la maternitate nu mai sunt trendy în sezonul rece 🙂
-
Mică, mică, dar ridică
Dragoș e băiat mare și mânâncă singur de mai multă vreme, dar Felicia face niște lucruri de care ne minunăm tot timpul. Vrea să mânânce singură cu furculița ei, chiar dacă îi este greu să țină și să ducă furculița la guriță, e foarte ambițioasă și totuși nu are nici măcar un an și două luni.
I-am spus azi să ducă o hârtiuță la gunoi. Eram în sufragerie și pur și simplu a luat-o de jos, s-a ridicat, și cu mersul ei de scafandru amețit, s-a dus frumos la bucătărie, unde a aruncat-o la gunoi. Știe care este năsucul, urechiușa, părul, chiar dacă nu le nimerește ea tot timpul. Își dă drumul la muzică și apoi dansează, ia telefonul lui mami îl pune la ureche și zie aaaooo, sau așa îmi place mie să aud, îmi aduce cablul de la încărcătorul laptopului când mă vede că scriu fără el. Chiar acum încearcă să-l și bage, doar că nu știe unde e mufa, oricum, e concentrată rău.
Deci: și frumoasă și deșteaptă și cuminte. Ceva îmi spune că nu e bine… 🙂
-
Căsuța cu trei pitici
Mici, mici, trei pitici, fac orice căsuță să fie plină de veselie. Părinții sunt fericiți. Și bunicii. Și vecinii. Toată lumea 🙂
-
Ciufulici
Nu este vorba despre Teatrul Ciufulici, putem spune mai degrabă că vorbim despre Felicia Ciufulici. Ploiești, noiembrie, coafura rezistă. Felicia deghizată în ciufulici se desfășoară cu grație în sufragerie.
-
Chimistul nostru
O activitate foarte interesantă, pe care a practicat-o de mai mult timp și pe acasă Dragoș, este turnatul lichidelor dintr-un recipient în altul, dar bineînțeles că și pe jos. Așa că m-am gândit că ar fi bine să trecem la nivelul profesional, deci să mergem la Maia la Universitate, acolo unde este Conferențiar Doctor Inginer, deci treabă serioasă frate.
Acum aproximativ 30 de ani am fost și eu acolo pentru prima dată să mă joc cu soluțiile alea magice care-și schimbă culoarea într-un mod fascinant.
Acum treizeci de ani. Uau. Pozele repede, că încep să-mi dau seama cât sunt de bătrân.
-
Verificarea tehnică
Tocmai ce am ieșit de la verificarea tehnică și o așteptăm pe Mami să iasă din farmacia spitalului cu tetine și un lăptic de backup.
Suntem în parametri, cotele apelor Dunării sunt în scădere, adică bilirubina. Și azi este 11.11.11 iihaa
