Jurnal de tată

Blog

  • Prima excursie completă

    Am mers cu toți trei piticii pentru prima dată în excursie. La munte. Locația frumoasă, compania la fel, așa că am avut parte de un weekend foarte plăcut, la aer curat, cu micuții fericiți de jucat în aer liber. Ilincuța cred că n-a stat niciodată atâta timp afară.

    A fost și o pregătire pentru vară, când vrem să mergem cu toți trei la mare, foarte probabil la bulgari. Ca de obicei, eu m-am distrat cu căratul, sport național patriarhal, care a durat cel puțin o oră, că deh, parcarea de la bloc nu mai e la scară ca înainte, iar fără patru/cinci drumuri la mașină eu nu pot să savurez momentul…Ăsta este unul din motivele pentru care vreau să ne mutăm la casă la un moment dat. Să parchez și eu mașina și să fac zece metri până în sufragerie. Și până atunci o să crească și copiii și-i pun pe ei să care cumpărăturile și bagajele, așa că am rezolvat-o. Până atunci mă distrez eu. Vine și Drăgoșel cu mine și avantajul este că trebuie să am grijă când traversăm strada, că mai trec mașini, dar se face el mare.

    N-au plâns prea mult. Adică nu cred că au plâns toți de-o dată, doar pe rând, în diverse feluri. O să fie destul de complicat cu un drum de șapte ore până la mare, dar asta este, o jumătate de zi o să ne țiuiască urechile și apoi ne revenim.

    Ca bagaje mi-am dat seama că nu e chiar așa grav, pentru că vom sta probabil vreo șapte nopți, deci vom lua în principal mai multe hăinuțe, că vom avea mâncarea asigurată, deci asta n-ar trebui să fie o problemă. Dar ăsta va fi episodul doi, momentan ne-am bucurat de episodul unu.

    Mostre de fericire:

    Tocmai ce-am realizat că buhăita mică, fiind în cărucior majoritatea timpului n-am tras-o în poze, ceea ce peste ani probabil îmi va fi reproșat într-o formă sau alta, dar cum am numit-o buhăită e și normal să îmi reproșeze…

  • Trenuleţul Trîmbiţaşuuuu

    UuuuUuuUUuuuUU, trenuleţul Trîmbiţaşuuuu. Mami e artista de încadrare, eu am făcut doar poza.

    Acum Mami şi cu Drăgoşelul fac un tortuleţ pentru Tati, că mâine sărbătorim partea păcătoasă din Sfântul Constantin a lui Tati. Feliciuca şi Ilincuţa dorm. Ce bine e acasă.

  • Hopa Ţupa

    Chiar dacă vremea nu a ţinut cu noi astăzi şi a început să plouă când vroiam să ieşim afară cu toţi piticii la plimbare, a ieşit soarele în dormitor, unde Ilincuţa piticuţa s-a ridicat pentru prima oară, singurică, în picioruşe în pătuţul ei. Suntem la faza în care se ridică şi apoi nu mai ştie cum să se lase înapoi jos şi începe să plângă, cerând ajutor în bebeleasca uueeeeee.

  • Pic și Poc

    Ca să încep într-o notă mai puțin serioasă. Pic și poc, alb și negru, yin și yang, balanța vieții. Hehe pusă pe Pic și Poc, nu prea are cum să fie un subiect serios, nu?

    Mda, viața de adult te aduce destul de repede pe potecuța asta de bivalență, prin simplul fapt că analizându-ți singura ta resursă negenerabilă, timpul, vei vedea că în principal ai două părți: servici și familie. Eu cred că niciuna nu este completă fără cealaltă, adică să ai o familie fără un servici și o posibilitate reală de a o întreține mi se pare la fel de absurd ca varianta de a avea o supercarieră fără să ai cu cine să împarți acele bucurii. Asta ar fi jumătatea plină a paharului. Dacă ne-am uita la cealaltă jumătate, aș zice că destul de greu faci față unor probleme venite dintr-una dintre părți dacă n-o ai pe cealaltă să-ți ridice moralul, să te mențină pe linia de plutire. Din fericire pentru mine, acum gândindu-mă la asta, mult mai mult sprijin am avut de-acasă pentru servici decât de la servici pentru acasă și asta o spun atâtea fire de păr alb. Și astea dinainte de copii. Oricum, dacă ei îmi vor face peri albi, vor fi din ăia frumoși, de bunic fericit cu familie numeroasă, nu fire din alea serbede, uscate de stres corporatist. Dar hai să nu înnegresc partea cu serviciul, că nu e chiar așa. (more…)

  • Gânduri lipite

    Nu ştiam cum să numesc articolul ăsta ca să nu fie clar chiar aşa din titlu şi cum i-am zis Gânduri rupte ăluia dinainte, astăzi am găsit lipiciul să punem bucăţile din nou împreună. Ideea este că am fost la verificarea de clăpăuge cu Drăgoşel şi situaţia lui  s-a îmbunătăţit foarte bine, deci nu mai vorbim de operaţie, doar de o monitorizare peste vreo şase luni, să vedem cum mai stăm. Şi uite aşa, avem încă o zi foooarte frumoasăăă. Iuuuupiiiii!

    Asta chiar dacă între timp îl doare burtica, a vomitat puţin în maşină şi acum înainte să se culce a făcut şi temperatură. Oricum, din astea fac copilaşii în mod normal, deci, cum ziceam, iuuupiiiii!

  • Veneţia

    Zicea Mami acum câtăva vreme că viaţa alături de mine nu este niciodată plictisitoare. Între timp am îmbătrânit şi probabil şi prostit (că aşa e zicala), dar lucrurile în continuare se precipită la fel de intens. Da, am mers la Veneţia cu Mami, singuri ca doi porumbei balonaţi, fără niciun pitic, fără niciunul. Totul a început undeva prin Noiembrie/Decembrie, după ce s-a născut Ilincuţa, când am văzut nişte oferte de la BlueAir şi din clic în clic am zărit Veneţia. Mami îşi dorea să vadă Londra, care era şi ea prezentă acolo, parcă, dar ceva mi-a zis că Veneţia e mai potrivită pentru noi. Aşa, cum preţul era mult mai mult decât rezonabil (vreo 175Eur, două persoane, dus-întors, cu două bagaje de cală şi taxe incluse), m-am concentrat eu puţin să calculez cam pe când ar trebui Mami să termine cu alăptatul şi am ales primul weekend după Paşte. Timpul a trecut şi cum ne apropiam de momentul plecării, bineînţeles cu ezitări dacă să mai mergem sau nu,  ne-am decis în final să o facem. (more…)

  • Paşte 2012 – Iepuraşul

    Cum au fost foaaarte cuminţi, Iepuraşul le-a adus câte ceva la fiecare. Mami a scris o scrisorică iepuraşului dictată de Dragoş şi completată cu mici promisiuni: să mânânce, să nu se mai dea jos din pat când îl punem la culcare, să o asculte pe Mami şi alte chestii pe care le-a promis din sufleţelul lui. Felicia nu a promis nimic, nici Ilinca, mai ales că nu ştiu să vorbească. Diferenţa n-a fost decât că Dragoş a vorbit, că în practică nu prea am văzut nimic.

    Oricum, a venit iepuraşul.

    Şi toţi au fost bucuroşi de cadourile primite, şi cuminţi încă cinci minute după aia.

    Şi când am vrut să mai stăm puţin în pat, că toate astea s-au întâmplat înainte de opt dimineaţa, a venit şi Drăgoşelul sub pătură, s-a zbenguit puţin şi i-a dat un cap în gură lui Mami, aşa că i-am pus gheaţă şi să vedem cum arată când se va trezi. Poate merg cu Rocky la Veneţia 🙂

  • Paște, pască

    Avem o nouă rețetă pentru pască, foarte gustoasă, fără blat, cum îmi place mie. Câteva ingrediente noi față de versiunile anterioare:

    1. Jack Daniel’s – păi în ce ar putea să se relaxeze ele mai bine stafidele, decât în brațele unchiului Jack;
    2. Scăunel – că Drăgoșelul nu ajunge să o ajute pe Mami de la înălțimea lui piticoasă;
    3. Detergent – nu se pune în, dar va fi folosit din belșug pentru spălarea hăinuțelor lui Dragoș;
    4. Calmante – după gust, ca să nu aruncăm pe geam nici pasca, dar nici copilul;
    5. Util, dar nu neapărat necesar: vreo două polonice de lavabil, pentru când facem curat, să ștergem urmele de aluat de pe tavan.

    Instantaneu din proces, varianta demo:

  • Flori şi floricele

    Păi să treacă Floriile şi să nu sărbătorim şi noi puţin? Neeeeh. Avem două floricele, un bobocel şi un altoi, cum am zis eu. Nu pot reproduce ce-a zis Mami, dar nu prea a fost de acord. Deh, ce să-i faci: ea a fost Camelia, dar pentru evitarea cacofoniei (Raluca Camelia), C-ul a fost eliminat pe parcurs, devenind astfel Amelia, proces care, în termeni de horticultură, poate fi asociat cu altoirea. Bobocelul e autentic: Felicia Violeta.

    La mulţi ani bucheţel!

    Şi aceeaşi urare pentru Vio-Naşa şi Florina-Amalia, La mulţi ani, sănătăte, fericire, bucurii şi bomboane la copii!