Şi vine ziua, când, după câteva runde de discuţii cu mămica, vine momentul în care trebuie să mergi la analize pentru pitic. Slavă Domnului că al nostru nu are nimic, în afară de mâncărici în … ştii tu unde, că nu poate să stea pe loc. Motivul pentru care ne-am decis să mergem este faptul că am aflat nişte veşti foarte triste desre un copil din parc care  are leucemie. Am scris frazele anterioare acum ceva zile, dar am luat o pauză, vorba proverbului: să nu zici hop până n-ai sărit pârleazul.

Acum că am primit şi rezultatele, mai ales că totul este bine, pot să şi scriu despre ele. Cel mai bine este când faci analizele de pomană. Dacă nu le faci, ai poate gândul ascuns că s-ar putea să fie ceva în neregulă. Dacă le faci şi sunt nasoale, te gândeşti că poate era mai bine dacă nu le făceai. Cu partea asta nu sunt de acord. Din fericire, în cazul lui Dragoș totul a ieșit bine. Din trei pagini de rezultate doar două linii sunt marcate ca fiind în afara intervalelor normale. Nimic nu face mai bine după analize decât o vizită cu ele la doctor, ca să fie pachetul complet, somnul liniștit.

Aveam bunul obicei să ne facem și noi analizele de bază cam o dată pe an, chestie pe care am cam sărit-o de când cu bebe. Ca idee, pentru Dragoș am făcut:

  1. hemoleucogramă completă;
  2. transaminaze;
  3. uree;
  4. glicemie;
  5. creatinină;
  6. VSH;
  7. calcemie;
  8. sumar urină;
  9. examen coproparazitologic;
  10. sideremie;
  11. IGA, IGE, IGG, IGM.

Examenul coproparazitologic este denumirea științifică a ghicitului în caca, iar sideremia este cum stă pacientul cu fierul. Noi le-am făcut la Synevo, că și-au deschis un punct de lucru în Ploiești. Pentru toate alea de mai sus am dat cam 230RON și poți plăti cu cardul, nu ca la alte d-astea unde trebuia să fug până la bancomat când venea vorba de plată.

Expriența în sine a fost ok, eram pregătiți pentru mai mult. Am fost dimineața, înainte de servici. L-am trezit pe Dragoș la 7.00 și a fost bine că era și el mai molicel și nu a fost nevoie să alerg după el prin casă ca să îl îmbrăcăm. Cu căcălică totul a fost ok cu o zi înainte, când l-a recoltat mami în recepientul steril. Recoltat de pe câmpie, sau dintre buculine. La pipilică a fost puțin mai complicat. A cumpărat mami și o chestie care se lipește pe lângă cuculeț pentru recoltarea urinei într-un fel de punguță. Pentru el fiind o noutate tot trăgea de ea și nu am reușit să o folosim. Am pus recipientul steril în oliță și bebe a făcut pipi chiar în el, așa că am scăpat repede. Asta a fost partea ușoară.

La cabinet copiii au prioritate, dar prelucrarea datelor a durat vreo 5-10 minute, nu știu ce a butonat fata aia acolo. Cum bebe era plăcut amorțit de la somnică, a cam stat pe loc. Pe mai multe locuri. Oricum, am fost chemați în sala de recoltare destul de repede. Acolo m-am așezat pe scaun cu el în brațe, pregătit de scheme. A mai venit încă o asistentă care ne-a arătat că alea erau sigilate, că pe eprubete era numele corect etc. După aia colega i-a dat lui Dragoș niște chestii colorate cu care să se joace și i-a explicat că acolo copii primesc brățări colorate pentru mânuțe și apoi vine fluturașul să măsoare mușchii. Adormeala a dispărut deja și agitația începea să crească vizibil și auzibil dacă pot să zic așa. Eu îl țineam pe el, una din asistente ținea mâna și cealaltă asistentă a făcut operațiunea. L-a durut când a introdus acul și mai apoi a plâns în continuu, nu din cauza durerii, ci din cauza faptului că îl țineam fix și mai apoi apăsam vata peste înțepătură. Cum i-am dat drumul să fugă a terminat cu trilurile. Binențeles că toată lumea din sala de așteptare îl încuraja și compătimea, mai ales că era singurul star de vârstă mică din zonă.

Am plecat cu sufletul ușurat de prima parte și cu gândul la episodul următor când urma să primim analizele.

Notă pentru bătrânețe: la ieșire mi-au cam dat lacrimile, că am chinuit copilul cu bună știință. Mami mi-a explicat în mod repetat că am făcut-o pentru binele lui și chiar așa și a fost. Oricum, clar că am un punct sensibil. Acum are cam 90 de centimetri și cam 14Kg.

Capitol: După naştere  Cuvinte cheie:
Poţi lăsa un comentariu, sau trackback de pe blogul tău.

Jurnal de tată

Lasă un comentariu