Pe bună dreptate, zilele astea, Ralucuţa mi-a atras atenţia că nu mai sunt aşa de fascinat ca la prima sarcină. Într-un fel este normal, acum cam ştiu ce se întâmplă. Sau, de fapt spun o prostie, dar cel puţin am mai trecut prin asta şi nu mai este ceva nou. Asta în legătură cu fascinatul. Despre asta nu îmi fac probleme. Treaba reală vine la partea cu conştientizarea.

Fascinaţia primei sarcini a adus cu ea şi o conştientizare 100% a statutului de însărcinaţi pe care îl aveam. Acum, şi datorită primului mini-miracol Dragoş, cred că timpul pentru aşa ceva este mai puţin. Nu îmi caut scuze, nu. Încerc să găsesc nişte cauze reale.

Evident că vreau să îmbunătăţesc treaba asta, iar cele mai simple moduri prin care pot pune asta în aplicare sunt:

  1. să mă documentez regulat asupra evoluţiei sarcinii, sunt o grămadă de surse de informare pe tema asta, cum ar fi asta;
  2. să vorbesc cu bebecania mai des, chiar dacă încă este în burtică şi probabil încă nu mă aude.

Gata, că mă bate mămicania că stau prea mult la calculator…

Capitol: După naştere  Cuvinte cheie: ,
Poţi lăsa un comentariu, sau trackback de pe blogul tău.

Jurnal de tată

2 Comentarii
  1. artistu says:

    Chiar vorbeam cu mandra-mea si ne gandeam cum va fi la al doilea. Si prima fraza a fost: CU SIGURANTA NU VOM MIA FI ATAT DE SPERIATI, pentru ca abia descopeream starea. Dupa care la venirea madrului cu siguranta vom sti deja unele “semne”, invatate de la Matei… si nu va trebui decat sa “citim” ce ne “scrie” bebelusul!
    Insa cu siguranta vor fi si multe elemente noi si la sarcina si la nastere si mai ales dupa nastere, pentru ca fiecare copil e unic! 😉

  2. Tata says:

    Cu siguranţă fiecare copil este unic şi veţi vedea ce înseamnă să ai doi unici în acelaşi timp…Oricum, eu zic de p-acum că merită orice efort. Succese! 🙂

Lasă un comentariu