Iarna pe roșu și chitara

Nu mai este frate ca pe vremuri, iarna era albă, friguroasă, geroasă, n-aveai alte așteptări de la ea. Acum, ba e galbenă, ba portocalie, ba roșie. Un singur lucru a rămas la fel, surprinderea cînă ninge, doar probabil că acum surpriza asta este mult mai scumpă, dă deh, e subcontractat serviciul, nu mai e în regie locală.

Oricum, am început săptămâna după codul roșu din weekend și am zis să nu mă aventurez spre Pitești că A1 era închisă, așa că am făcut o oprire la fabrica din Ploiești, până unde am făcut aproximativ 40 minute, deși stau cam la 5Km, dar a trebuit să fac un ocol pentru că drumul părea blocat. Am ajuns totuși cu bine și cu plinul făcut, ca să fiu pregătit pentru drumul mai departe. Aveam la mine lopată maaare, o pilotă pe care tocmai ce-o adusesem acasă la spălat, apă, mâncare, deci pregătit, ce să mai. Am stat la biroul din Ploiești cam până pe la 13:00 și mi-am luat avânt spre Pitești. DN72 era chiar acceptabil aș zice eu, până pe la Nisipuri, unde ca să nu intru în Târgoviște, am ajuns într-o zonă blocată. M-am întors și am intrat în Târgoviște parcurgând orașul care sincer arăta ca un câmp nins, probabil strategia fusese creativă, să nu deszăpezească drumurile, să vadă ce fac oamenii în situații de criză albă-dalbă-leru-i-ler. Am depășit orașul și ajuns înapoi pe DN72 a fost iar bine, asta până pe la Dragodana, unde am avut noroc destul de mare că ne-au făcut cei din contrasens semne disperate să încetinim, asta în condițiile în care mergeam cu viteza luminii stinse, undeva la 40km/h. Dar am avut noroc, cum ziceam, pentru că imediat după curbă, un tir a ieșit de pe drum printre copaci și totul era brusc blocat, chestie care la 40Km/h cu zăpadă și gheață înseamnă buba. Ne-am oprit cu toții în siguranță și ne-am uitat ce frumos atârna remorca în aer, suspendată deasupra drumului la vreo doi metri, ținută așa grațios în suspensie de capul tractor înfipt în niște copaci la câțiva metri mai jos. Noroc că nu m-am gândit prea mult, că altfel rămâneam acolo probabil câteva ore, ci am trecut ușurel pe sub remorcă, la fel ca și ceilalți colegi din trafic, depășind adrenalinic momentul, care rămâne o referință istorică din experiența mea de conducere. Îmi pare rău că n-am avut posibilitatea să fac o poză prin trapă că era blocată de zăpadă, așa să se vadă tirul deasupra.  A1 era curățată cu periuțe de dinți cred, deci am ajuns la Pitești foarte bine, cu o deviație de aproximativ 40 minute față de parcursul normal din ultima jumătate de an. Am sunat-o apoi pe Ralucuța că-mi uitasem legitimația de servici acasă și mi-a trimis o poză care m-a făcut să închid ușa de la birou și să înjur vreo 5 minute bune, că după atâta efort de drum pe codul mă-sii roșu, nu uitasem doar legitimația de servici și cheia de la birou, uitasem și cheia de la apartamentul meu închiriat din Pitești. Pam-pam!

La partea cu chitara, nu-mi aduc aminte să fi scris, dar mi-am comandat o chitară electrică, de fapt un set, cu amplificator, husă etc. și separat și un efect, un suport și altele. Motivul este unul simplu, îmi trebuie ceva de făcut seara când sunt singur la apartament ca să nu mă mai gândesc că sunt singur în apartament, chestie care cam pune un stres pe neuroni, axoni, sinapse și nu e bine. Așadar, într-o noapte m-am hotărât, am găsit ce vroiam pe un site și am comandat-o urmând să vină din Germania în câteva zile, ceea ce s-a și întâmplat. Ca un copil în jurul bradului de Crăciun, am desfăcut pachetul și surpriză: în loc de chitara mea neagră și frumoasă îmi livraseră una cu o vomă galbenă pe mijloc. Știu că modelul este ok, numele și mai și, adică ceva vintage sunburst, dar eu vroiam ce-am comandat. I-am sunat, i-am felicitat și-am agreat că o vor înlocui. Mai târziu, după ce am și consumat ceva la un restaurant, le-am scris părerea mea în legătură cu procesul lor de livrare, că m-au enervat cu broșurile din pachet unde scria de satisfacția 100%  a clientului, de importanța mirobolantă a așteptărilor împlinite etc. Le-am dat un mail destul de lung în care ideea de bază era următoarea: dacă procesul lor de livrare ar fi fost pur aleator, realizat cu persoane fără vedere, într-o schemă de două produse, aveau 50% șanse să-mi livreze produsul corect, deci dacă au dat cu banul când au livrat, au avut ghinion. De fapt, eu am avut ghinion, că eu așteptam chitara. Le-am explicat că am învățat câteva lucruri despre livrări în ultimii nouă ani de logistică în industria automotivă și că sper că n-au tupeul să-mi dea reply cu vreun formular de calitate în care să-mi spună ce-au întreprins, că nu vor face decât să devină mai penibili decât sunt. Am primit în noaptea aia toate AWBurile de retur prin UPS și a doua zi chitara a fost returnată, urmând ca după câteva zile cea corectă să-mi fie livrată. M-am bucurat de ea câteva zile, doar că am observat că are mici probleme, că se întrerupe sunetul din cauza mufei și a întrerupătorului de la doze, iar asta culmea culmii, mie, care nici nu pot spune că sunt pretențios. Nu vroiam 15 broșuri cu politica lor de calitate, vroiam doar chitara pe care am comandat-o, și să funcționeze. Le-am scris sec și mi-au dat o grămadă de opțiuni, că nici nu știu ce să aleg (să-mi dea banii înapoi și să o returnez pe cheltuiala lor, să o returnez, tot așa pe banii lor și să o repare în Germania și să mi-o trimită înapoi, sau să o duc undeva la reparat și să le trimit lor factura, că acoperă ei costurile). În mod normal nici nu le-aș fi scris, că am mai avut eu o chitară electrică prin liceu și i-am rezolvat mufa și întrerupătorul destul de simplu, dar de data asta cred că ar trebui să devin mai pretențios puțin, să simtă logistica mai bine, că deja la încă un retur cu UPSul cred că deja au plătit mai mult pe transporturi decât au primit pe chitară, dar asta e viața, i-ar fi bătut japonezii cu kaizenul în cap dacă aveau ocazia. Până una-alta, am încercat efectul și amplificatorul și sunt foarte mulțumit de reînnoitul meu hobby, deci acum chiar va trebui să învăț să cânt la chitară. Prima sesiune de joacă este în fișierul de mai jos, nu râde prea tare, că nu era pentru publicare la momentul ăla.

Cum zice francezul: chip in taci!