Jurnal de tată

Blog

  • Ce este perfecțiunea?

    Continuăm cu seria Trinterviurilor, participând doar trei din cei patru pitici ai noștri, al patrulea și cel mai mic nefiind interesat încă de subiect, adică ar participa și el, dar micul pârțuleț cu care ar contribui nu-l va avantaja peste ani, când cine știe ce va deveni…

    Probabil că există multe alte subiecte mai interesante decât ce abordăm acum și poate că pe viitor ar fi bine să-i implic pe ei în alegerea subiectelor interviurilor, dar ne jucăm și noi, iar cel mai important lucru este să strângem aici ce mi-am propus de la început: Amintiri din copilărie. Copilăria lor.

    Filozofia copiilor o găsesc mult mai interesantă decât mega-tratatele pe subiect; hmm, nu știu cum mi-a ieșit asta, că s-ar înțelege că am citit mega-tratate pe subiect, ceea ce nu este adevărat. Oricum, până la ele, inocența copiilor fac subiectele filozofice să fie luminate mult mai intens-copilăros, ceea ce îmi pare de preferat întunericoșeniei (nu știu dacă există cuvântul) cognitivo-spiritualo-adulte. Hai că-mi luxez limba în tastatură, așa că mai bine pun trinterviul de astăzi, fără subitrare sau cenzură 🙂

  • Înapoi la trinterviuri

    Înapoi la trinterviuri

    Nici n-am început bine cu cvadrinterviurile, că m-am și întors la trinterviuri, pentru simplul motiv că al patrulea mini-star doarme și nu-l interesează apariția pe micile ecrane. Probabil că momentan îl atrage cariera solo, asta până să vadă minunea de-a avea trei frați, adică un frate și două surori, care-l iubesc atât de mult.

    Încă un weekend minunat în familie, mai ales că au venit ieri să ne vadă unchiul cu mătușa și verișoara Daria Maria. După un prânz echilibrat, că vorba aia, pământul s-a învârtit și după tot ce-am mâncat și-am băut noi, seara a fost mai liniștită, iar azi fiind duminică, am dezasamblat trambulina, cu lacrimi și suspine și-am făcut interviul de duminică. Scrisul rămâne scris, dar audio-video tot e mai complet, doar că nu m-am gândit că ei fiind la vreo trei metri nu prea se vor auzi. Probabil în timp vom mai învăța și noi și vom îmbunătăți atât condițiile cât poate și tehnologia, că momentan înregistrez cu telefonul 🙂

  • Primul cvadrinterviu

    Nu am început de prea multă vreme seria de Trinterviuri cu piticii și uite că deja nu mai este aplicabil, că a venit și bebe acasă și a intrat și el pe micul ecran, deci de la Trinterviuri trecem la Cvadrinterviuri. Acum am observat că am apucat să fac doar trei Trinterviuri, interesant…

    Intrarea pe scenă a lui bebe nu a fost prea promițătoare, fiind clar că nu vrea să fie filmat, probabil asta venind din agasarea pe care o simte de la toți paparazzi ăștia 🙂 În altă ordine de idei, cred că va trebui să structurez puțin cu niște întrebări planificate ca să fie mai interesant.

  • A venit bebe-trîmbiță acasă

    Eeeeh, am mai trecut o etapă, mai precis i-am adus acasă pe Mami și pe bebe de la maternitate. De data asta a fost mai simplu, comparativ cu ce-am pățit la Ilincuța (a treia noastră mini-trîmbiță), când am stat cu Mami cam trei săptămâni în maternitate, micuța având niște complicații. Cu cel de-al patrulea pitic a fost mai simplu, toate au decurs bine: drumul de la Pitești la București, nașterea, analizele, totul a fost foarte bine.

    Așadar, după trei zile, Mami și bebe au venit acasă, unde erau așteptați cu sufletul la gură de ceilalți pitici. Am ajuns când fetele dormeau și Drăgoșel era la școală, așa că au apărut pe rând în sufragerie unde l-au întâlnit pentru prima oară pe beeeeebeee.

    Felicia a fost prima care s-a trezit, iar filmulețul este ok, doar că vorbea în șoaptă la început și din cauza aceasta nu se aude mai nimic.

  • Amintiri din copilărie. Episodul patru

    Amintiri din copilărie. Episodul patru

    Da, așadar, bebe-trîmbiță și-a făcut deja intrarea în jurnaluldetată.ro, iar dacă la primii trei n-am reușit să capturez momentul, uite aici cum avem al patrulea pitic listat la loc de onoare alături de fărțior și surioare, la numai o zi după naștere:

    zeroani

    Sau cu logica din scriptul pe care nici nu mai știam pe unde l-am pus: zero ani, zero luni și unu zile. La mulți ani puișor mic!

  • Bebe-trîmbiță în primă audiție

    Dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, o înregistrare video este și mai și, pentru că altfel, cum să înțelegi simpăticenia scâncitului de bebe-trîmbiță?

    Mami zice că promite, eu l-am auzit doar așa la versiunea demo, dar dacă totul merge bine, mâine Mami și bebe vin acasă, deci va începe sezonul de dor de somn. Dacă stau mai bine să mă gândesc deja a început, că luni noaptea am ajuns înapoi în Pitești pe la ora patru dimineața și la șapte m-am trezit și aseară am avut un eveniment care s-a prelungit până pe la trei dimineața și bineînțeles că la șapte m-am trezit… Adevărul este că nu mai ține ca la tinerețe, stăteam până pe la cinci-șase, dormeam o oră-două și eram ca nou. Acum pe la prânz îmi revin după o noapte din asta pierdută.

    Dar să revenim la bebe-trîmbiță, care va avea numele de Vlad Ștefan născut de Sfântul Dumitru 🙂 care apare aici în primă audiție mondială 🙂

  • Pe locuri, fiti gata…

    Am ajuns cu bine la Sanador, Ralucuta e cazata, acum intra la verificari tehnice si astept vesti. 

    Ca sa fie chiar deosebit, astazi (parerea ei), sau maine (parerea mea), facem 15 ani de cand ne-am cunoscut si Ralucutza imi face un cadou special, al patrulea copilas 🙂

    Dar asta in episodul urmator.

       
        
     

  • Prieteni, fericirea și de ce au girafele gâtul lung

    Prieteni, fericirea și de ce au girafele gâtul lung

    Hai că parcă îmi revin, că văd articole cu o frecvență regulată, aproape săptămânal am apucat să pun ceva în jurnal, deci este bine, vorba aia, timpul trece, articolele rămân. Încă un episod acum…

    Amintiri din copilărie. Copilăria lor. Dacă pentru Dragoș, Feli și Ili este corect că discutăm de copilărie, pentru bebe din burtică a mai trecut o săptămână, mai sperăm să mai fie încă una, să ajungem pe la 38 de săptămâni de sarcină și nașterea să fie cât mai aproape de termen. Mami zicea că nu ajungem nici până aici, dar uite că totul a mers bine și bebe crește în burtică.

    Săptămâna trecută am avut și un eveniment mai deosebit: pe strada din laterala curții noastre, care are o pantă considerabilă, cineva a lăsat mașina parcată, mașina s-a plictisit destul de tare că a luat-o la vale, a lovit o altă mașină parcată pe stradă, care a dărâmat gardul și a intrat puțin în curte. Noroc că nu era nimeni pe stradă și nici n-a intrat chiar de tot în curte să aibe loc vreun accident… Am stat câteva zile cu gardul dărâmat, dar acum e reparat și viața revine la normal.

    2015-10-09 002

    Altă noutate este că ne-am luat căței…

    2015-10-10 003

    Știu, știu, nu se pune, dar erau așa simpatici că nici eu n-am rezistat. E clar că după ce crește bebe, familia se va mai mări puțin și cu un patruped blănos, că deja nu mai am argumente…

    Acestea fiind spuse, Trinterviul-Trînterviul cu pitici unde aflăm ce este dragostea, cum stăm cu prietenele și prietenii pe la școală și la grădi și câte-o părere pe problema foarte presantă a lungimii gâtului girafei 🙂

  • Ce este dragostea?

    Am început seria de Trinterviuri-Trînterviuri cu prima parte în care am văzut Ce îl învățăm pe bebe, al patrulea pitic din familia noastră plăcut numeroasă, iar astăzi, într-o duminică frumoasă de octombrie (2015), continuăm.  Vineri ne-a vizitat nepoțica nostră frumușică, ea aducându-i și pe părinții ei că încă nu ajunge la pedale… Ilincuța i-a dat banană să mânânce și n-ai zice că ea în mod normal nu mânca, Drăgoșel a tot plimbat-o prin curte, iar Feli o tot mângâia.

    2015-10-02 024 2015-10-02 009 2015-10-02 030Sâmbăta a fost complexă cu nașii la noi, cu grătar luuung și bun, cu pălincă din belșug și digestive resimțite și de dimineață, cu o perioadă de abstinență clar asumată și de mine, dar și de nașu (știe el de ce 🙂 ).

    Piticii au dormit la prânz și pe Dragoș l-am luat cam din prima cu interviul, așa că n-a fost în forma lui maximă. Așadaaaar, motoooooor!