Continuăm cu seria Trinterviurilor, participând doar trei din cei patru pitici ai noștri, al patrulea și cel mai mic nefiind interesat încă de subiect, adică ar participa și el, dar micul pârțuleț cu care ar contribui nu-l va avantaja peste ani, când cine știe ce va deveni…

Probabil că există multe alte subiecte mai interesante decât ce abordăm acum și poate că pe viitor ar fi bine să-i implic pe ei în alegerea subiectelor interviurilor, dar ne jucăm și noi, iar cel mai important lucru este să strângem aici ce mi-am propus de la început: Amintiri din copilărie. Copilăria lor.

Filozofia copiilor o găsesc mult mai interesantă decât mega-tratatele pe subiect; hmm, nu știu cum mi-a ieșit asta, că s-ar înțelege că am citit mega-tratate pe subiect, ceea ce nu este adevărat. Oricum, până la ele, inocența copiilor fac subiectele filozofice să fie luminate mult mai intens-copilăros, ceea ce îmi pare de preferat întunericoșeniei (nu știu dacă există cuvântul) cognitivo-spiritualo-adulte. Hai că-mi luxez limba în tastatură, așa că mai bine pun trinterviul de astăzi, fără subitrare sau cenzură 🙂

Share: