De ceva vreme a devenit clar că Ilincuţa nu privea drept cu ambii ochişori, însă problema se agrava odată cu trecerea timpului, aşa că am ajuns la doctor, cum a povestit şi Mami. După programarea norocoasă la Infosan şi crăcăneala de rigoare pentru a găsi un loc de parcare în zona respectivă, astfel încât plimbarea prin ploaia mocănească să nu ne bucure prea tare, am ajuns cu bine şi ne-am pus pe aşteptat, pentru că ştiam de la început că am fost strecuraţi în programul care dej era plin.

Ilincuţa nu şi-a pierdut vremea şi a socializat  cu un alt mini-pacient, iar lucrurile au evoluat cam repede după părerea mea, zi şi tu:

Am intrat în micul cabinet, de unde, spre înfricoşarea celorlalţi pacienţi, Ilincuţa a făcut un spectacol audio de mare valoare, eclipsând orice guiţat sau mini-mugit imaginabil. La un moment dat, ceilalţi copii se cam speriaseră, iar părinţii se întrebau ce se întâmplă înăuntru, unde, de fapt, nu se întâmpla mai nimic, în afara protestului decibelos al Ilincuţei, care refuza vehement să se uite în faţă din bratele lui Mami astfel încât Dna Dr. să poată înregistra mişcările ochilor cu un aparat ce nu o imobiliza sub nicio formă pe micuţa pacientă guralivă. Când a ieşit din cabinet era roşie ca focul, lăcrimată toată, şi creaţă. Veştile bune n-au întârziat să apară: picături, 10 minute pauză, picături, 30 minute pauză, un nou control, o feerie oftalmologică dorită de oricine în afară de Ilincuţa, care începea să urle oricând vreo asistentă de acolo  se apropiea de ea.

Au trecut cu bine toate probele de foc, am primit diagnosticul, care este ceva de genul dioptrii diferite la ochi, adică nu vede bine la distanţă, dar diferit la stângul şi la dreptul şi un strabism care este generat de problemele cu dioptriile, deci tratamentul: ochelari şi acoperirea ochiului care se uită bine după un anumit program astfel încât cel leneş să se mişte mai bine.

Nu s-au potrivit ochelarii de la Infosan, aşa că am revenit în Ploieşti, unde, am găsit o  pereche de ochelari utilizabili pentru pitica noastră şi asta s-a întâmplat la Irene Optik în centru, la Galeriile Comerciale, jos.

Eiiiii şi astea fiind spuse, concurenţa pe piaţă s-a intesificat acerb, răposatul Nicu Constantin şi mai noul Harry Potter sunt acum în pericol.

Sursa

Sursa

 Noua steluţă ochelăruţă în primul ei scurt metraj, chiar când a ajuns acasă:

Ne făceam probleme că nu va ţine ochelarii pe năsuc, dar nu a fost chiar aşa greu. Şi-i dă jos din când în când, dar îi mai şi ţine. În plus, trebuie să-i acoperim un ochişor vreo două ore în fiecare zi, chestie care iarăşi părea imposibilă, dar nu este chiar aşa, până la urmă funcţionează.

E greu ca părinte să te gândeşti că este ceva ce chinuie copilaşul tău, că trebuie să respecte nişte reguli pentru binele lui/ei, fără măcar să le poată înţelege, dar mai important este gândul că putea fi mult mai rău, muult mai rău, iar asta înseamnă că acum este bine.

Îi vom duce şi pe Dragoş cu Feli la un control oftalmologic, pentru că lucurile pot fi rezolvate mult mai uşor acum când sunt mici decât dacă nu sunt lăsate să evolueze la voia întâmplării.