Unul dintre avantajele majore ale faptului că suntem cu toții împreună în Pitești, este faptul că pot și eu să merg la serbările copiilor. Poate că nu pare cine știe ce, dar în ultimii ani, când n-am avut șansa asta de fiecare dată, am trăit niște chestii destul de supărătoare, dar așa este viața. Scria undeva că sacrificiu înseamnă să renunți la ceva bun pentru ceva și mai bun, însă în situațiile acelea, mi-a fost destul de greu să mai văd partea cu ceva și mai bun. Oricum, a trecut și acum ne bucurăm de timpul petrecut împreună.

Grădinița este foarte bine organizată, are o sală special amenajată pentru evenimente (sală de festivități) și a fost decorată de curând, bineînțeles cu un desen reprezentând o scenă din poveste. Ca să mă dau și eu puțin mare, site-ul l-am făcut eu. La începutul anului urmau să participe la un audit și nu aveau site, așadar taaa-daaaam. A mers puțin mai greu că am cam uitat multe din chestiile pe care le făceam înainte, când terminam un proiect ca acesta în două zile.

În afara plăcerii de a fi prezent la așa ceva, am fost surprins, iar apoi profund impresionat de un lucru care poate părea ciudat: majoritatea versurilor învățate de copii au fost despre muncă și hărnicie. Se poate să fiu influențat de negocierile sindicale la care particip în perioada asta, însă cred că nu este doar asta. Zona Piteștiului este fundamental industrială, treabă pe care am observat-o în multe direcții, există încă o cultură industrială aș spune chiar de invidiat.

Ne-au cântat Noi suntem români piticii noștri, au dansat pe muzică populară, fiind îmbrăcați în costume populare, au cântat și în engleză, a fost foarte frumos. Ca să nu mai zic că au avut costumele populare asigurate de grădiniță.

Pentru că sunt colege, Feli a invitat-o și pe Ilincuța, care s-a trezit puțin mai devreme ca să participe și ea la serbare. Acolo a întâlnit un coleg de grupă și n-a pierdut nici ea ocazia unei poze de mini-cuplu 🙂

La final a venit și Moșul, le-a dat dulciuri și fructe din partea grădiniței și totul s-a încheiat cu bine. Urmează serbarea de la Ili, iar înregistrarea video o voi posta când o primim.

Hai că parcă îmi revin, că văd articole cu o frecvență regulată, aproape săptămânal am apucat să pun ceva în jurnal, deci este bine, vorba aia, timpul trece, articolele rămân. Încă un episod acum…

Amintiri din copilărie. Copilăria lor. Dacă pentru Dragoș, Feli și Ili este corect că discutăm de copilărie, pentru bebe din burtică a mai trecut o săptămână, mai sperăm să mai fie încă una, să ajungem pe la 38 de săptămâni de sarcină și nașterea să fie cât mai aproape de termen. Mami zicea că nu ajungem nici până aici, dar uite că totul a mers bine și bebe crește în burtică.

Săptămâna trecută am avut și un eveniment mai deosebit: pe strada din laterala curții noastre, care are o pantă considerabilă, cineva a lăsat mașina parcată, mașina s-a plictisit destul de tare că a luat-o la vale, a lovit o altă mașină parcată pe stradă, care a dărâmat gardul și a intrat puțin în curte. Noroc că nu era nimeni pe stradă și nici n-a intrat chiar de tot în curte să aibe loc vreun accident… Am stat câteva zile cu gardul dărâmat, dar acum e reparat și viața revine la normal.

Altă noutate este că ne-am luat căței…

Știu, știu, nu se pune, dar erau așa simpatici că nici eu n-am rezistat. E clar că după ce crește bebe, familia se va mai mări puțin și cu un patruped blănos, că deja nu mai am argumente…

Acestea fiind spuse, Trinterviul-Trînterviul cu pitici unde aflăm ce este dragostea, cum stăm cu prietenele și prietenii pe la școală și la grădi și câte-o părere pe problema foarte presantă a lungimii gâtului girafei 🙂

Serbările la grădi au loc în timpul zilei, o problemă delicată pentru părinți, dar până la urmă, când să le facă? Seara, cu nocturnă? Până una alta, am aflat și noi anul ăsta că există o zi a părinților (24 mai), iar la Drăgoșel la grădiniță au organizat o serbare-carnaval, unde copilașii au recitat niște versuri, au cântat și au dansat, îmbrăcați în diverse costume.

Anul ăsta deja vom începe cu două serbări de Crăciun, una la grădiniţa lui Drăgoşel şi a doua la creşa Feliciei şi sperăm doar să nu fie amândouă în acelaşi timp. Şi anul ăsta Dragoş este prezentatorul, deschizând serbarea cu câteva versuri pe care le-a învăţat repede, i-auzi ce zice MC D.: Serbare2012 (clic pe link).

Trece timpul și uite că a venit și vremea celei de-a doua serbări de la universitate, sau cum îi zice, grădiniță. Ce-om face când vom avea trei serbări simultane, nu știu, dar sunt convins că nu asta va fi cea mai mare problemă a noastră.

Am fost destul de trist când mi-am dat seama că în planificarea călătoriilor de servici nu am luat în calcul serbarea (16.12.2011), dar Mami mi-a redat speranța când mi-a zis că va începe la 16.00, și aterizarea pe Otopeni era în jur de 14.30, deci chiar la timp ca să ajung. Asta da bucurie. Boon.

Ajung exact cu câteva minute înainte de 16.00 și Drăgoșelul s-a bucurat foarte tare să mă vadă acolo, și Mami, dar ea știa deja că vin.

Copiii minunați, dar părinții, au încercat cu tot dinadinsul să arate natura bovină a poporului român, așa că talanga se auzea destul de tare de fiecare dată:

1. după ce am stabilit la ședință că vor fi doi însoțitori pentru un copil, că și așa sala era mică, turmele au fost mai mari, cu sora, cu bunicul, cu bunica, mătușa și mai știu eu cine;
2. și dacă erau băncuțe special așezate ca să ne așezăm pe ele ce? Asta înseamnă că nu se pot îngrămădi marjoritatea mult în față unde să stea în picioare ca să nu se mai vadă nimic? Neeh;
3. vedeam cu toții cameramanul și fotografa, ambii profesioniști care veniseră special pentru eveniment, dar ce, asta înseamnă că nu trebuie să ne ridicăm sus de tot cu obositul aparat foto și să ne încăpățânăm să filmăm tot spectacolul, chiar dacă din spate, părinții nu puteau să-și vadă copii pentru care au venit? Neeh;
4. să învățăm oare unde e butonul care anulează soneria mobilului, nuuu? De ce? Nu e mai frumos să le cânte prohodul în geantă cinci minute până găsesc minunatul aparat? Și nu e și mai frumos că după ce sună uneia și momentul este penibil, să mai fie și altele în aceeași situație puțin mai târziu?