Tag: Felicia

  • Iepuraș, coconaș

    Iepuraș, coconaș fuge sus de pe imaș, sau cam așa ceva a învățat Drăgoșel un cântecel la grădiniță. Dar acum nu este vorba despre el, ci despre un alt iepuraș în devenire, o mini-iepurică, mică, mică, chiar pitică. Daa, Feliciaaaa!

    Are fetița noastră deja opt luni și i-au dat doi dințișori jos. Îi așteptăm și pe cei doi de sus, să ne plimbăm cu ea în autobuze și să păcălim lumea că ea e compostorul. Hihihi.

    A fost puțin mai mârâită ca de obicei, chestie pe care la Drăgoșel nu am sesizat-o când i-au dat dinții, și nu cred că eram noi mai neglijenți, doar că la cât de zăpăcit și agitat era el în mod normal, nu am observat diferența și dinții i-au ieșit fără nicio problemă. Micuța Feliciuța e mai delicată și cei doi dințișori au cam chinuit-o. Acum este bine,  veselă  și râde cu toată gurița chelă la mine când mă întorc la ea. Minune mică!

  • Primul La mulți ani de floricică

    Are tata o floricică mică, mică, mititică și astăzi este ziua ei de nume: Laaa muuuulți aaaaniiii!

    Ca să nu rămână chiar așa un articol scurt, să notez aici că micuța noastră și-a câștigat și prima poreclă: mini-mu. Mu de la văcuță, da, că așa face ea când se supără, ca o văcuță mică. De fapt, mare. Sigur vom avea ceva probleme pe viitor. Dragoș cel puțin se oprea după vreo 15 minute când îl lăsam să plângă. Micuța floricică-mu, neeeh. Plânge, fin pentru orice persoană aflată la cel puțin două etaje mai sus sau mai jos. Suspină cu tot corpul, iar când până la urmă cedăm, și chiar nu cedăm ușor, că știm despre ce este vorba, atunci continuă cu suspine pentru încă vreo douăzeci de minute bune, de te face să te simți chiar prost că ai lăsat-o așa să mu-cânte.

    Ca să n-o enervez pe mami, n-ar fi trebuit să scriu că pe Dragoș îl numeam mini-me. Feliciuța este mini-mu. Următoarele iterații logice îți aparțin. Hihihiiiii 🙂

    Ah, și o poză de astăzi, cu mită la Drăgoșel că primește decorațiunile-jeleu ale lui mami dacă stă puțin să facem o poză înainte să mergem la Maia la masă…

  • Mică, mică, mititică

    Este adevărat că putem vorbi de copiii noștri până la adânci bătrâneți, dar totuși, acum când încă suntem tineri parcă are altă valoare discuția. Îmi aduc aminte când mamaie, Dumnezeu s-o ierte, vorbea de băiatul ei, care la vremea aia avea deja vreo cincizeci și ceva de ani, și mi se părea o discuție  nelalocul ei. Probabil că nu este așa, și că timpul trece, dar copiii rămân copii. Momentan așa este, iar fetița noastră este încă mititică, nici măcar nu a făcut jumătate de an. (more…)