30 de săptămâni de sarcină au trecut deja și sperăm să mai fie câteva. Am fost la a x-a ecografie (exagerez, n-au fost chiar atât de multe, probabil doar ț) și lucrurile sunt sub control. Au fost câteva temeri în legătură cu ceva de coagulare a sângelui, dar treaba este momentan rezolvată doar cu Aspenter, fără injecțiile alea care nici măcar nu știu cum se numesc. Oricum, ca grad de dificultate, sarcina asta a fost mult mai aproape de olimpiadă decât primele două, dar totul este bine când se termină cu bine, așa că încă mai sperăm și noi.
De nume încă nu suntem siguri, adică vrem să-i punem două, unul va fi Teodora (darul lui Dumnezeu), iar celălalt, care va fi de fapt primul, încă mai este în negocieri. Toate la timpul lor.
