Și uite cum a trecut timpul și Dragoș e major. L-am întrebat cum vrea să sărbătorească majoratul. Mă gândeam că o să vrea să meargă la un restaurant cu colegii, prietenii, cu alai mare, cum se face acum. Pe vremea mea… încropea mama o masă acasă cu familia, că așa erau timpurile. Oricum, el a zis că nu vrea la restaurant, că vrea să sărbătorească împreună cu familia. Așadar, ne-am organizat și am plecat un weekend la Veneția, să sărbătorim majorul. A fost scurt și intens, o amintire pentru toată viața.
Am vizitat Venezia, ne-am plimbat cu gondola, am vizitat Palatul Dogelui și am făcut și o excursie la Murano, unde am văzut muzeul sticlei. Bineînțeles cu mese tradiționale veneziene, că noi suntem turiști culinari 🙂
E un moment care definește o nouă etapă. E legal responsabil pentru acțiunile lui. Își face singur hârtia aia să îi motiveze absențele la liceu. Nu mai e la mine la conturi de copii pe Revolut. Își face singur cont la broker pentru portofoliul lui de acțiuni. Eeeeh, a trecut timpul, însă a trecut cu folos.
O nouă filă din jurnalul ăsta al meu, cu amintiri din copilărie. Copilăria lor. Dragoș nu mai e copil în definiția socială, însă va rămâne de-a pururi copil, în sufletul și mintea noastră de părinți.
