Jurnal de tată

Tag: serbare

  • Serbare Feli

    Unul dintre avantajele majore ale faptului că suntem cu toții împreună în Pitești, este faptul că pot și eu să merg la serbările copiilor. Poate că nu pare cine știe ce, dar în ultimii ani, când n-am avut șansa asta de fiecare dată, am trăit niște chestii destul de supărătoare, dar așa este viața. Scria undeva că sacrificiu înseamnă să renunți la ceva bun pentru ceva și mai bun, însă în situațiile acelea, mi-a fost destul de greu să mai văd partea cu ceva și mai bun. Oricum, a trecut și acum ne bucurăm de timpul petrecut împreună.

    Grădinița este foarte bine organizată, are o sală special amenajată pentru evenimente (sală de festivități) și a fost decorată de curând, bineînțeles cu un desen reprezentând o scenă din poveste. Ca să mă dau și eu puțin mare, site-ul l-am făcut eu. La începutul anului urmau să participe la un audit și nu aveau site, așadar taaa-daaaam. A mers puțin mai greu că am cam uitat multe din chestiile pe care le făceam înainte, când terminam un proiect ca acesta în două zile.

    În afara plăcerii de a fi prezent la așa ceva, am fost surprins, iar apoi profund impresionat de un lucru care poate părea ciudat: majoritatea versurilor învățate de copii au fost despre muncă și hărnicie. Se poate să fiu influențat de negocierile sindicale la care particip în perioada asta, însă cred că nu este doar asta. Zona Piteștiului este fundamental industrială, treabă pe care am observat-o în multe direcții, există încă o cultură industrială aș spune chiar de invidiat.

    Ne-au cântat Noi suntem români piticii noștri, au dansat pe muzică populară, fiind îmbrăcați în costume populare, au cântat și în engleză, a fost foarte frumos. Ca să nu mai zic că au avut costumele populare asigurate de grădiniță.

    Pentru că sunt colege, Feli a invitat-o și pe Ilincuța, care s-a trezit puțin mai devreme ca să participe și ea la serbare. Acolo a întâlnit un coleg de grupă și n-a pierdut nici ea ocazia unei poze de mini-cuplu 🙂

    La final a venit și Moșul, le-a dat dulciuri și fructe din partea grădiniței și totul s-a încheiat cu bine. Urmează serbarea de la Ili, iar înregistrarea video o voi posta când o primim.

  • Serbări de sărbători

    Uite că se termină și anul ăsta, vorba aia, cele rele să se spele, cele bune să se adune. Prea multe de spălat n-ar fi, dar de adunat am adunat o grămadă de lucruri bune anul ăsta. Acum spre sfârșit, cu șansă și ajutor din partea unui șef înțelegător, am ajuns și eu la două dintre cele trei serbări ale piticilor noștri, care s-au desfășurat în aceeași zi. Inițial trebuiau să fie ambele în aceeași locație, la un cinematograf micuț din Ploiești, dar era prea ușor să rămână așa, deci, bineînțeles că una dintre serbări a fost mutată la un mall, dar tot micuț, tot din Ploiești 🙂 Nu înțelegeam eu de ce să facă cineva un mall acolo lângă calea ferată, dar uite că acum am aflat: ca să facă Drăgoșel acolo serbarea de Crăciun în 2013. (more…)

  • Serbare Ziua Părinților

    Serbările la grădi au loc în timpul zilei, o problemă delicată pentru părinți, dar până la urmă, când să le facă? Seara, cu nocturnă? Până una alta, am aflat și noi anul ăsta că există o zi a părinților (24 mai), iar la Drăgoșel la grădiniță au organizat o serbare-carnaval, unde copilașii au recitat niște versuri, au cântat și au dansat, îmbrăcați în diverse costume. (more…)

  • Serbare Grădi 2012

    Anul ăsta deja vom începe cu două serbări de Crăciun, una la grădiniţa lui Drăgoşel şi a doua la creşa Feliciei şi sperăm doar să nu fie amândouă în acelaşi timp. Şi anul ăsta Dragoş este prezentatorul, deschizând serbarea cu câteva versuri pe care le-a învăţat repede, i-auzi ce zice MC D.: Serbare2012 (clic pe link). (more…)

  • Serbare 8 Martie

    Hai că trece luna și n-apuc să scriu de serbarea de 8 Martie (2012) de la grădi. Dragoș a fost prezentator, mai precis a spus câteva versuri în deschidere. Mami a înregistrat cu aparatul foto evenimentul, doar că nu se aude aproape deloc, Drăgoșel fiind foarte delicat când vine vorba de versuri în public. Ar mai fi și o problemă de orientare, că filmarea este făcută într-un mod mai deosebit, deh, mami e artistă.

    Cam așa era treaba la repetiții: Serbare 8 Martie 2012

    Și cam așa este varianta video-mami: Serbare 8 Martie 2012 – video (trebuie să ai muultă răbdare că are vreo 30Mb…)

  • Serbare

    Trece timpul și uite că a venit și vremea celei de-a doua serbări de la universitate, sau cum îi zice, grădiniță. Ce-om face când vom avea trei serbări simultane, nu știu, dar sunt convins că nu asta va fi cea mai mare problemă a noastră.

    Am fost destul de trist când mi-am dat seama că în planificarea călătoriilor de servici nu am luat în calcul serbarea (16.12.2011), dar Mami mi-a redat speranța când mi-a zis că va începe la 16.00, și aterizarea pe Otopeni era în jur de 14.30, deci chiar la timp ca să ajung. Asta da bucurie. Boon.

    Ajung exact cu câteva minute înainte de 16.00 și Drăgoșelul s-a bucurat foarte tare să mă vadă acolo, și Mami, dar ea știa deja că vin.

    Copiii minunați, dar părinții, au încercat cu tot dinadinsul să arate natura bovină a poporului român, așa că talanga se auzea destul de tare de fiecare dată:

    1. după ce am stabilit la ședință că vor fi doi însoțitori pentru un copil, că și așa sala era mică, turmele au fost mai mari, cu sora, cu bunicul, cu bunica, mătușa și mai știu eu cine;
    2. și dacă erau băncuțe special așezate ca să ne așezăm pe ele ce? Asta înseamnă că nu se pot îngrămădi marjoritatea mult în față unde să stea în picioare ca să nu se mai vadă nimic? Neeh;
    3. vedeam cu toții cameramanul și fotografa, ambii profesioniști care veniseră special pentru eveniment, dar ce, asta înseamnă că nu trebuie să ne ridicăm sus de tot cu obositul aparat foto și să ne încăpățânăm să filmăm tot spectacolul, chiar dacă din spate, părinții nu puteau să-și vadă copii pentru care au venit? Neeh;
    4. să învățăm oare unde e butonul care anulează soneria mobilului, nuuu? De ce? Nu e mai frumos să le cânte prohodul în geantă cinci minute până găsesc minunatul aparat? Și nu e și mai frumos că după ce sună uneia și momentul este penibil, să mai fie și altele în aceeași situație puțin mai târziu?
    Da, gloabele au luptat din răsputeri, dar universul a adus pe scenă micuții care mai de care mai emoționați, mai dornici să scape de momentul artistic și să primească niște cadouri de la Moșul, deci universul a câștigat.
    Drăgoșelul a spus poezia aproape mimată, poezie pe care a învățat-o destul de ușor după ce ne-a dat ceva emoții că n-ar putea. Copil normal cu părinți anormali.
    Și ca să nu uităm, uite și poezia cu pricina. Omul de zăpadă.

  • Prima serbare

    Eeeh, şi uite a venit şi prima serbare, la creşăăăă. Nu mai ştiu sigur cu ce ocazie am avut ultima zi liberă pentru ceva personal de rezolvat, dar asta a fost programată de vreo lună înainte, cu cerere făcută şi alte alea, adică oficială frate, că are băieţelu’ meu serbare. E adevărat că am uitat de ziua liberă până ieri seara când mi-a spus Ralucuţa că mâine mergem la serbare. Oricum, asta cu uitatul este deja o chestie generică, nu mă mai surprinde. (more…)