Jurnal de tată

Tag: școală

  • Prieteni, fericirea și de ce au girafele gâtul lung

    Prieteni, fericirea și de ce au girafele gâtul lung

    Hai că parcă îmi revin, că văd articole cu o frecvență regulată, aproape săptămânal am apucat să pun ceva în jurnal, deci este bine, vorba aia, timpul trece, articolele rămân. Încă un episod acum…

    Amintiri din copilărie. Copilăria lor. Dacă pentru Dragoș, Feli și Ili este corect că discutăm de copilărie, pentru bebe din burtică a mai trecut o săptămână, mai sperăm să mai fie încă una, să ajungem pe la 38 de săptămâni de sarcină și nașterea să fie cât mai aproape de termen. Mami zicea că nu ajungem nici până aici, dar uite că totul a mers bine și bebe crește în burtică.

    Săptămâna trecută am avut și un eveniment mai deosebit: pe strada din laterala curții noastre, care are o pantă considerabilă, cineva a lăsat mașina parcată, mașina s-a plictisit destul de tare că a luat-o la vale, a lovit o altă mașină parcată pe stradă, care a dărâmat gardul și a intrat puțin în curte. Noroc că nu era nimeni pe stradă și nici n-a intrat chiar de tot în curte să aibe loc vreun accident… Am stat câteva zile cu gardul dărâmat, dar acum e reparat și viața revine la normal.

    2015-10-09 002

    Altă noutate este că ne-am luat căței…

    2015-10-10 003

    Știu, știu, nu se pune, dar erau așa simpatici că nici eu n-am rezistat. E clar că după ce crește bebe, familia se va mai mări puțin și cu un patruped blănos, că deja nu mai am argumente…

    Acestea fiind spuse, Trinterviul-Trînterviul cu pitici unde aflăm ce este dragostea, cum stăm cu prietenele și prietenii pe la școală și la grădi și câte-o părere pe problema foarte presantă a lungimii gâtului girafei 🙂

  • Prima zi de școală și grădiniță la Pitești

    Cum ziceam și când am scris despre mutarea la Pitești, transferurile copiilor la școală și grădiniță au fost o parte nu foarte dificilă, dar nici prea ușoară. Cum îmi spunea un prieten, copiii se adaptează mai ușor, foarte ușor, în sensul că ori le place, ori nu le place, iar asta se vede încă de la început.

    Drăgoșel a trecut acum în clasa I-a și la clasa zero i-a fost foarte bine la școala din Ploiești, deci am avut ceva emoții cu mutarea. Norocul nostru este că școala e foarte aproape de casă, că îi place de Dna Învățătoare, ca să nu mai vorbim de After School, de care este mai mult decât încântat. Inițial era vorba că-i place să mânânce acolo, dar încet-încet am aflat că se cam grăbește să ajungă de la școală la after-school ca să se întâlnească acolo cu o fetiță mai mare… Este cam timid, o parte venind probabil din gene, deci n-am prea mult de comentat. Ne facem puține griji că nu socializează mai mult cu copiii din clasa normală de la școală, dar a fost prima săptămână și mai este timp suficient.

    Feli și Ilincuța n-au avut probleme relevante cu mutarea în noua grădiniță, cred că o importanță destul de mare având și faptul că Mami a avut inspirația să le ducă pe acolo într-o zi din săptămâna anterioară începerii oficiale, când au avut ocazia să vadă sălile și pe unele dintre Doamne, deci a fost foarte bine. Feli s-a adaptat instantaneu, Ilincuța fiind mai micuță a mai pus buzița dimineață și a plâns puțin, dar dacă aș compara cu ce-am văzut pe acolo la copii care fuseseră și anul trecut, stăm foarte bine. În plus, cred că mai este și vorba de puțină șmecherie, de exemplu într-o zi mi-a spus că era puțin tristă, s-a dus la Doamna, i-a zis cum se simte și că-i vine să plângă și apoi a primit o bombonică să nu plângă și bineînțeles că nu a mai plâns… A mai încercat în altă zi să ne spună că o doare burtica și să o luăm la prânz, treabă super-riscantă pentru stabilirea standardelor de lucru viitoare, încercare pe care am depășit-o cu bine printr-un refuz clar și explicat, fiind aproape evident faptul că durerea de burtică era doar o metodă de negociere mai puțin ortodoxă a micuței noastre crețe. Vai de capul nostru ce s-o întâmpla când se face mai mare.

    Ne-am făcut și o rutină, adică dimineața ne trezim toți, mâncăm ceva și apoi plecăm cu mașina, le lăsăm pe fete, apoi pe Dragoș și pe Mami la școală, Mami vine pe jos acasă pentru că e foarte aproape, iar după-amiază se duce Mami și-i ia pe la 16:00, pentru că eu nu termin atât de devreme.

    Putem spune astfel că avem din nou noroc și cu școala și cu grădinița, iar partea asta importantă din mutarea noastră la Pitești a decurs foarte bine, deci acum ne uităm cu interes și preocupare la următorul pas, venirea pe lume al celui de-al patrulea micuț, care își va face simțită prezența foarte bine, mai ales în nocturne gălăgioase în foarte scurtă vreme.

    Așadar, suntem Piteșteeeeeni!

  • Drăgoșel în prima zi de școală

    Iar au trecut câteva luni de când am scris ultimul articol în jurnal, dar așa e viața, timpul trece repede când te distrezi 🙂

    Oricum, nu puteam să săr peste un moment important din viața noastră și a lor, adică prima zi de școală a lui Drăgoșel. Chiar dacă e vorba de clasa zero, schimbarea este similară cu ce am avut și noi parte la clasa I-a acum vreo treizeci și ceva de ani.

    În momentul când a apărut în discuție clasa asta zero, datorită ignoranței aproape de inconștiență în ceea ce privește activitățile politice, nici n-am știut ce dezbateri au avut loc, pro și contra deciziei. Acum, în practică, eu sunt pro, schimbarea de la grădiniță la școală fiind mai lină prin formaul acesta de an, iar la partea de cunoștințe, oricum încep să învețe să scrie din grădiniță, deci nu cred că generația pierde ceva.

    Importantă este amintirea și spre fericirea mea deplină, am reușit să fiu și eu prezent la deschidere. O mică înregistrare înainte de plecare și în clasă la Drăgoșel, o nouă bucățică mică de amintiri din copilărie, copilăria lor 🙂

  • Sfârșit de săptămână

    N-am mai apucat să scriu aici pentru că a trebuit să-mi notez câte ceva în pauza mea, dar revin acum în forță, cu mai multe poze și mai puține cuvinte, vorba aia, o imagine face cât o mie de cuvinte 🙂