Zi de vacanță

Ne-am propus acum ceva vreme să mai revenim la chestiile alea mărunte care aduc atâta fericire micuților, așa că astăzi am mai bifat două dintre ele: zoo Băneasa și plimbare cu metroul. Aș putea spune că plimbarea cu metroul a fost chiar mai interesantă, cel puțin pentru Dragoș, asta și poate datorită faptului că la zoo am mai fost și la Ploiești (Bucov) de mai multe ori. Aseară i-am spus înainte de culcare că vom merge cu metroul, s-a bucurat foarte tare, și era foarte preocupat de cum vom intra noi în pământ să găsim metroul. Mai apoi și-a dat seama bucuros: ahaa, daa, intrăm prin canalizare. 

Drumul scurt până la Băneasa (de la Ploiești, vreo 45min) a fost mai complex decât cel până la mare cu micuții mai enervanți decât în toate cele șase ore până la bulgari, dar a trecut destul de repede. Ne-am întâlnit acolo și cu Nașu’, eveniment apreciat tot de Drăgoșel, care ne-a și întrebat de 27 de ori când vine nașu’? în cele 15 minute de când am intrat la zoo și până a apărut.

Sincer, am fost puțin dezamăgit de Băneasa, parcă îmi aduceam aminte de ceva mai mare, parcă aveau și elefanți și girafe, asta prin 99, să zicem secolul trecut 🙂 când eram în facultate. Oricum, plăcut sentimentul că ești înconjurat de animale adevărate, iar cele trei animăluțe ale noastre au devenit irelevante pe timpul șederii acolo.

Am luat amândouă căruțurile, pentru ambele fete, știind că Feli va obosi destul de repede la o plimbare atât de lungă, Drăgoșel a păstrat perimetrul destul de bine și s-a speriat puțin doar în camera cu animalele nocturne unde era cam întuneric. Singurul loc în care cred că i-ar fi plăcut să se întoarcă a fost partea cu acvariile cu pești, unde l-a văzut și pe Nemo. I-am zis din nou lui Mami că ar fi bine să avem și noi un acvariu cu niște pești și/sau niște țestoase, ea a fost până la urmă de acord, cu singura condiție ca atunci când plec din țară (adică aproape săptămânal), să-l iau cu mine. Mă mai gândesc puțin, că am deja laptopul la bagajul de mână pe avion…

După asta am căutat un loc de parcare din Aviatorilor și până în Romană și am găsit unul chiar lângă Lido pe Magheru, mă rog, pe un sens unic perpedicular, unde scria Parcare cu limită o oră, am întrebat-o pe manageră dacă putem sta trei ore, a zis că da, am plătit trei ore și ne-a dat un bilet pe o oră (asta am observat la plecare).

De acolo am făcut o plimbare de câteva minute pe jos până la Universitate, de unde am luat metroul spre fericirea maximă a lui Drăgoșel și încântarea drăgălașă a Feliciei, plus uimirea bebelească a Ilincăi. În poză suntem doar eu cu Feli și Dragoș, Mami cu Ilincuța în căruț fiind pe partea cealaltă, iar viteza și (dez)echilibrul nostru nu ne-au permis un instantaneu complet.

Am mers câteva stații, până la Piața Sudului, unde ne-am reîntâlnit cu Nașul, iar locația am ales-o pentru că Nașa are biroul la Mall, hehee, ei nu chiar în Mall, ci deasupra undeva. O poză cu o mașină de curse F1 nu strică nimănui, mai ales cu limba scoasă. Felicia era mai preocupată de stabilitatea bărilor din jur, care noroc că nu erau de inox, să semene cu alea de la striptease, că altfel aveam o discuție serioasă cu ea, e totuși mică, n-are nici măcar doi ani, păi nu?

Am mâncat la vietnamezi, copii au ciugulit niște chestii de la un restaurant tradițional românesc, Ilinca a tras tava jos de pe masă împrăștiind artistic mămăliguța cu brânză și smântână pe jos, iar Drăgoșelul a prins instantaneu stilul cu bețișoarele chinezești.

La final Nașa l-a dat pe Drăgoșel în niște mașinuțe din alea mișcătoare și apoi am dat o fugă la farmacie să luam un senviș de Nurofen, că micuța Feliciuca a făcut temperatură cam mare.

Acum dorm toți puii, iar Mami s-a apucat de învățat pentru interviul de luni. Parcă am mai scris că renunță la cariera de Inginer de Mediu și va începe Școala de Asistente.

Și n-a vrut ea să mai plecăm încă o dată la mare mâine pentru câteva zile cât mai sunt și eu în concediu, că cică vrea să învețe. Mami-Poponilă-Tocilara. Toți piticii au adormit cu pumni strânși pentru Mami, că să învețe bine și să intre, că își dorește foarte mult și noi ne bucurăm cu toții pentru ea că știe ce vrea și are curajul să și facă ceva pe tema asta.

Te iubim Mami, și ingineră, și asistentă, și orice vrei tu să fii 🙂