Jurnal de tată

Category: Ilinca

  • Guriță de grădiniță

    O cântăreață mică și creață se desfășoară cu mici probleme de dicție 🙂

    Subtitrarea:
    Asta-i o guriță, parcă-i gărgăriță,
    Și vorbesc cu ea și te pup așa.

  • Parada modei la grădi

    Eu nu sunt de acord cu fardat fetițele sau făcute unghiile, cel puțin nu la vârsta pe care o au fetele noastre Felicia (4 ani și jumătate) și Ilinca (3 ani și jumătate). Acum fie vorba între noi, nu m-ar deranja să n-o facă până pe la 40 de ani 😉 sau cel puțin până îmi iau și eu o pușcă din aia de vânătoare. Pe Drăgoșel, care are deja 7 anișori, trebuie să-l dau la un sport din ăla full-contact, că eu mă ramolesc și în el rămâne baza să fie cu ochii pe fete 🙂

    Ei bine, până atunci, fără farduri, dar cu drăgălășenie maximă, Ilincuța a participat la parada modei la grădiniță și cu ajutorul lui Mami avem și un filmuleț pe tema asta 🙂

  • Ziua Ilincuței – 3 anișori

    Au trecut anii și deja piticuța noastră creață a făcut trei anișori săptămâna asta, așa că, povestea spune că petrecerea trebuie să țină trei zile: una la grădiniță, una cu copiii (prieteni, colegi și piticii-rude) la un loc de joacă și una cu familia acasă.

    Cum o imagine face cât o mie de cuvinte, iar un film mai mult decât atât, tadaaaaa:

  • Sfârșit de săptămână

    N-am mai apucat să scriu aici pentru că a trebuit să-mi notez câte ceva în pauza mea, dar revin acum în forță, cu mai multe poze și mai puține cuvinte, vorba aia, o imagine face cât o mie de cuvinte 🙂

  • Din pătuț în pat

    Și uite așa a mai trecut o etapă din viața noastră și a piticilor noștri despre care trebuie să scriu aici, că nu degeaba motto-ul jurnalului este Amintiri din copilărie. Copilăria lor, nu?

     Ne-am gândit de anul trecut că Drăgoșel este mai mare și pătuțul de copilaș, cu toate că era model mai mare (140x70cm), nu ca al fetelor (120x60cm), nu prea i se  mai potrivea și era jerpelit în urma multiplelor activități de zgândărire care au început de acum vreo cinci ani. Oricum, a fost un pătuț bun și rezistent, având în vedere la ce a fost supus.

    Dacă tot am zis că-l schimbăm pe al lui, ne-am decis să rezolvăm și camera fetelor, așa că am cumpărat două canapele de dormit cu saltele bune, zic eu (Relaxa), toate de la Elvila, de unde am cumpărat și canapeaua noastră și cea din sufragerie. Nu e mobilă de marcă sau fițe, dar nouă ne place și în timp s-a adeverit a fi rezistentă la intemperiile din casă 🙂

    Așadar, cu comanda făcută dinainte de Crăciun, am primit canapelele astăzi și au intrat deja în utilizare cu somnicul de la prânz, care a fost mai dificil de început astăzi, datorită noutății și împotrivirii destul de stoice a celor mici, care cu siguranță ar fi vrut să stea și să se mai joace puțin, eventual țopăind în pat, spre disperarea lui Mami.

    Eiiii, acum nu o să mai avem parte de suta centimetri garduri, sau de săritul pârleazului, sau de prima ridicare în piciorușe, dar mergem mai departe, spre noi experiențe în viața de familie cu trei copilași minunați.

  • Excursie, nu excursie

    Din meandrele concretului părintesc-patern, ca să zic așa:

    – Viau sii euuu în escusiee!

    – Da, mergem și noi, ți-am mai spus, Mami merge cu Drăgoșel cu colegii de la grădi la București, iar noi plecăm cu Buni la țară.

    – Daa, viiau la țaallăăă. Ăăă, nu, viaau în escusiieee, ueee!

    – Bine atunci, mergem în excursie. La țară.

    – Nuu, nuuu ueeee, nu viaaau în escusiiiee!

    – Bine, nu mai mergem în excursie.

    – Viau la țalăăă!

    – Bine, mergem la țară.

    – Uuuulaaaaa!

    (more…)

  • Sfârșit de săptămână

    Țup și a mai trecut o săptămână, parcă nici n-a fost. Mami se pregătește pentru o conferință despre nursing la Timișoara pe 1 Iunie, așa că a fost puțin mai stresată, mai ales că a trebuit să pregătească o prezentare pe care să o predea înainte pentru validare, ce să zic, a făcut-o cu puțin ajutor 🙂 A rezolvat-o și cu CV-ul cerut la cursul de informatică, așa că acum nivelul de stres a scăzut la o normalitate cotidiană. Asta nu înseamnă că orice decibelometru (sau cum s-o numi el), nu s-ar defecta fiind uitat undeva în apropierea apartamentului nostru, date fiind frecvențele înalte de comunicare cu cei trei mici provocatori de decibeli, dar de fapt să nu-i acuz pe nedredept, pentru că dacă stau să mă gândesc mai bine, marile voci de pe scena asta sunt Mami și cu mine. (more…)

  • Desenăm, ne jucăm și biciclăm

    Cum energie vie nu au doar ăia de la Rompetrol, ci de fapt au folosit un slogan clar aplicabil copiilor, trebuie să menținem consumul de energie la un nivel ridicat, altfel avem probleme cu dormitul, cu mâncatul și alte alea. Deci, citând niște iluștrii foști contemporani,  ceee aveeeem nooooi aiiiici? (more…)

  • Ilincuța la facultate

    A venit și vremea ca micuța noastră Ilinca să meargă la creșă. Motivele pentru care am dus-o de săptămâna asta sunt mai multe:

    • să fie în aceeași grupă cu Feli până în septembrie;
    • să fie la aceeași educatoare/asistentă pe care o cunoaștem, de care ne lace și la care a fost și Dragoș;
    • să mai ușurăm și programul lui Buni care era în fiecare zi prezentă pe metereze;
    • să fie mai ușor, deoarece la începutul anului, la grupele mici, majoritatea piticilor plâng de mama focului, și chiar dacă alți n-ar plânge în mod normal, se bagă și ei în echipă și e o jale acolo frate de te gândești cum pot rezista femeile alea care stau toată ziua cu ei. (more…)