Ce bine era când eram tineri și făceam ce vroiam, fără nicio constrângere. Și totuși ce searbădă era viata fără copii. Acum, având cei trei pitici, cu siguranță nu mai putem face ce vrem, mai mult facem ce trebuie, chestie care probabil definește oarecum viața de adult, dar asta nu înseamnă că nu mai există șanse.

Vineri am plecat la nași pentru un weekend columbifil, adică doar eu cu Mami, fără pitici. Drăgoșelul e la Maia, iar fetele sunt acasă cu Buni. Eram bucuroși că avem o evadare, permisie, sau bilet de voie, cum vrei să-i zici.

Am petrecut o seară frumoasă în centrul vechi, la o terasă, cu muzică live, jazz, chiar frumos. Ne-am întins până după miezul nopții, ceea ce nu prea se mai întâmplă așa des. Până aici totul frumos, dar a mai fost doar un pas până la tinerețe, cu o întrebare simplă:

– Mergem la mare?

Diferența față de tinerețe este că n-am plecat direct de la terasă, am mers acasă, am dormit vreo cinci ore și am plecat a doua zi.

Pentru cei fără copii, probabil e ceva normal, dar pentru părinții cu copii (să nu zic cu trei copii), ăsta este un sentiment de libertate maximă. A ales nașul un drum excelent după ieșirea din autostradă spre Medgidia, prin lanuri de floarea soarelui și sate liniștite cu o pace relaxantă.

Ne-am cazat și am mers să mâncăm la Popasul Pescarilor, chestie de nesărit, pentru ambianță, meniu pescăresc și plaja proprie cu nisip fin în apă, fără bolovani sau alge.

Am făcut apoi o plimbare prin stațiuni, pe care nu le-am mai vazut de vreo nouă ani și ne-am oprit în Mangalia pentru o plimbare pe faleză și o cină scurtă, tot pe malul mării.

Am revenit în Olimp unde eram cazați, un profiterol și-un rom, o plimbare pe țărm ca altă dată și apoi un somn excelent de aproape opt ore.

Acum suntem pe plajă, am făcut o baie în mare și singurul lucru care mă deranjează este faptul că n-am timp în cursul săptămânii să scriu un articol ca ăsta și stau acum pe plajă cu telefonul în mână ca s-o fac.

Gtataaa, bleah. O poză și revin la evadare 🙂