A trecut ceva vreme

Da, a cam trecut ceva vreme de când am scris ultima oară, asta este, timpul zboară când te distrezi. Între timp, Ilincuța își continuă tratamentul, adică poartă ochelari și două ore pe zi are un ocluzor pe ochișor, Dăgoșel și Feli merg la grădi, fie vremea cât de rea și învață să facă diverse lucruri haioase. Tot nu prea înțeleg eu de ce trebuie de la vârsta asta să știe să scrie, din câte îmi aduc eu aminte, noi am învățat bastonașele alea în clasa I-a, iar acum, nici nu mai așteaptă până la grupa pregătitoare frate. Mă rog, oi fi eu mai ciudat și mă mai rățoiesc la Mami când zice să mai facem și noi cu el acasa exerciții de scriere, de parcă ar fi la școală deja.

În continuare avem aceeași hărmălaie fericită în casă, iar momentele de liniște le conștientizăm destul de rapid, știind că orice moment de liniște presupune că piticii fac o prostiuță destul de mare. Inimaginabilă viața fără copii, iar doar cu unul lucrurile mi se par atât de simple și ciudate încât nici nu-ți pot explica. Nu-ți imagina că totul este feeric, că nu este cazul, avem urlete și căpăceli în fiecare zi, sport individual și de echipă, la care ne putem înscrie într-un concurs de semi-profesioniști cu relevante șanse de câștig.

Am mai petrecut și un weekend frumos undeva lângă Sighișoara, într-o locație retrasă, aproape fără semnal GSM, unde Mami a ținut în brațe un mielușel nounăscut, am văzut porcușori creți, porcișori cum zice Dragoș, iar eu am mâncat o tocană de căprioară la ceaun, făcută molcom în frig de iarnă, la foc de lemne și mâncată tot afară la frig, pe masă de lemn așa cum pică bine oricărei miresme de vânat.

Piticii (dar și noi) am mai petrecut o seară foarte plăcută de ziua finuței Andra, care și ea crește vâzând cu ochii alături de sora ei Sabinuța, născută cu doar câteva zile înainte de Drăgoșel. Ca de fiecare dată, la plecare zona arăta ca un câmp de luptă de cred că și uraganul Katrina încă mai are de învățat cum se face  o dezordine perfectă.

Ne-am luat un aparat foto buclucaș (vezi poza cu ușa din sufragerie), dar care face și poze artistice (Mami e artista în cazul de mai jos). Începusem să mă uit pe review-uri, dar sunt prea multe oferte și devin obositoare la un moment dat. Am mers pe  un Canon SX230 HS, pe care l-am găsit la ofertă pe eMag, la vreo 600RON, redus de la vreo mie. Este asamblat în Japonia (deci se mai poate) și face poze bune pentru niște amatori ca noi. Sper să reziste și el o perioadă mai lungă, deși la noi cam toate au avut viață scurtă. M-am uitat eu și la alea antișoc și anti-apă și anti-trăznet, dar prea erau urâte și scumpe. Ăsta e mic, simpatic, are GPS încorporat și o grămadă de efecte haioase.

Tot la capitolul gadgetării, am cumpărat și o tabletă Google Nexus 7, căreia  între timp i-am pus numele Tăbliță. Mami e cam geloasă, că-mi petrec timpul întreținându-mă cu ea și câteodată se mai supără, dar eu nu exagerez. Am ajuns acum să am de-a face cu toate sistemele de operare mai cunoscute (W7 pe laptopul de la servici, Linux Ubuntu pe cel de acasă, iOS pe telefon, Android pe tabletă). Am tot dat târcoale de ceva vreme prin magazinele virtuale, dar nu m-am lipit de nimic până acum. M-am oprit la ea datorită raportului bun dintre prețul și caracteristici.


Posted

in

by

Tags:

Comments

2 responses to “A trecut ceva vreme”

  1. maia Avatar
    maia

    Asa este, ai facut o pauza cam mare decand n-ai mai scris aici. Ma tot gandeam care ar fi motivul, ca doar la voi subiecte apar la tot pasul. Este drept ca timpul trece fff repede si voi sunteti extrem de ocupati.
    Mie-mi face mare-mare placere sa citesc scrierile tale pt ca sunt pline de haz si veslie.

  2. Tata Avatar

    Mã bucur ca te face sã te simți bine 🙂

Leave a Reply