Scriam la sfârșitul lui 2012 despre bucuria părintească de a-ți auzi copilul vorbind mai corect. Asta era la primul copil, Drăgoșel. Acum avem patru și vreau să-ți zic că nici nu mai înțeleg de ce eram așa stresați că nu vorbea copilul corect. Scriam atunci articolul T de la Tostin, pentru că Drăgoșel nu-l pronunța pe ”C”, de fapt îl înlocuia cu ”T”.

Am găsit și articolul în care am prins ”R”ul lui Drăgoșel, mamă ce mai efort era pe-atunci.

A venit acum rrrrrrândul Feliciei să înceapă să pronunțe mai corect, incluzându-l pe ”R”, însă mai avem o grămdată până la dicția corectă; câteodată când vorbește repede este chiar complicat să o înțelegem. Eeeeee, aici intervine frumusețea de a fi părinte a doua și a treia și a patra oară, pentru că astfel de lucruri nu mai reprezintă un motiv maxim de stres, ci mai degrabă oferă culoarea deosebită a vieții, bucuria pestriță de a fi părinte și de a fi încântat de minunile minunilor noastre.

Așadarrr, un început de RRRR, Feliciiaaaa:

Drăgoșel a mers și pe la logoped la grădi pentru că nu pronunță corect literele, chiar scriam eu acum ceva vreme, sau de fapt am pus înregistrarea,  de când l-a pronunțat corect pe “C” și ne rămăsese “R”-ul de lucrat. Uite că acum a vrrrut naturrra să împlinească și pasul ăsta, iar Drrăgoșel îl prrronunță și pe rrrrrr. Nu constant, nu în orice cuvânt, dar am mai depășit o barrrrierrră. L-am înregistrat când s-a bucurat auzindu-se pronunțându-l:

Mai avem apoi o înregistrare cu poeziile care le va recita la serbarea de sfârșit de an de la grădiniță, cu completările necesare din partea Feliciei și Ilincuței, bineînțeles…

Apoi avem câteva poze, că n-am mai apucat să pun de ceva vreme, făcute cu mai multe ocazii, cum ar fi:

• Feli la coafor, nu pentru fițe, doar pentru scurtat că i se încurca părul de ziceai că e împletit fir cu fir;
• la un loc de joacă din parcul Bucov;
• la țară la Colceag în iarba proaspăt necosită.