Am ajuns cu bine la Sanador, Ralucuta e cazata, acum intra la verificari tehnice si astept vesti.
Ca sa fie chiar deosebit, astazi (parerea ei), sau maine (parerea mea), facem 15 ani de cand ne-am cunoscut si Ralucutza imi face un cadou special, al patrulea copilas 🙂
Dar asta in episodul urmator.
Am primit mai multe întrebări astăzi în legătură cu costurile nașterii la Sanador. O să las cifrele să vorbească, doar cu câteva precizări:
Hai că m-am cam luat cu vorba și am uitat de subiectul principal. Să știi că noi am plătit atât pentru că bebe a avut probleme și am stat mai mult în maternitate. Am, adică și mami și eu, că așa am vrut.
La întrebarea dacă aș mai face același lucru dacă ar fi să reluăm evenimentul, răspunsul este DA. Pentru că și bebe, dar mai ales și mami merită așa ceva. Păcat că astfel de condiții care de altfel ar trebui să fie normale, la noi încă sunt atât de scumpe și nu pot fi accesibile mai multor părinți.
Și acum nota de plată:
O zi cu soare.
Nu mai știu cum a fost afară, dar înăuntru azi a fost soare. După o plimbare București-Ploiești-București-Ploiești-București, combinată cu puțin mai puțin de șase ore de somn, mă declar plăcut obosit, în sensul de fericit obosit. După atâtea zile de nori și umbre am avut parte de două luminițe mici dar mari și una mare reaprinsă. Drăgoșelu și Feli au venit să le vadă pe mami și pe bebe. Mai eram și eu cu Buni, dar mai pe fundal.
Probabil ultimul articol înainte de naștere, Ralucuța este acum în sală. Nici de data asta n-am vrut să fiu de față, că tot sunt de părere că Doctorița trebuie să se concentreze pe nașterea în sine, nu pe resuscitatul meu din vreun leșin.
Mai mult decât atât, nici nu discriminez, că nu vreau peste ani să tică la mine n-ai venit la naștere, dar la sor’mea te-ai dus…
Mai e puțin, hai că mai e puțin. Cam la asta mă uit de ceva vreme, adică la tavan, chiar dacă televizorul e pornit.
Live de la locul faptei
Va urma.
Episodul 1 nu este în jurnalul ăsta. Vorbim despre un serial care se numeşte Miracolul vieţii, şi în care deja am turnat două episoade. Primul star este Dragoş Mihai, care are deja doi ani şi jumătate, iar acum, pe imensele ecrane a apărut o nouă stea, foarte promiţătoare, Felicia Violeta, care deja e trecută de absoluta tinereţe, astăzi împlinind o zi. Aşa, cum Ralucuţa a reuşit să adoarmă, începem fără gălăgie.
Sâmbătă 11 Septembrie 2010, la noi acasă o atmosferă clasică de familie, adorabilă aş spune. Mami şi cu tati în bucătărie, pregătesc ceva mâncărică (musaca de vinete cu carne de pui şi spanac – detaliu pentru gurmanzi). Tati, ca orice bucătar de hobby care se respectă, a inaugurat şi ultimul păhărel din colecţie, cel cu steagul Marii Britanii, gâlgâind câteva shot-uri de wisky. Nu multe, dar cu siguranţă nici puţine. Mami era în formă, dar datorită dimensiunilor agabaritice, participa de pe un scaun cu câteva activităţi care încă îi mai erau sub acoperire. A durat destul de mult, mai ales că tati nu privea activitatea din punctul de vedere al rezultatului, ci mai mult a procesului, vorba aia, nu e atât de important unde vrei să ajungi, ci mai ales drumul până acolo. Micile hârjoneli pe tema asta sunt parte integrantă a unui cuplu zic eu şi completează imaginea de familie, fără ele viaţa nefiind la fel de colorată, zic eu. Drăgoşel făcea ce ştie el mai bine, prostioare, altă chestie de care în momentul ăsta ne este aşa de dor. Ne-am aşezat la masă şi mami îi atrăgea atenţia lui tati că începând din ziua următoare intră în vigoare prohibiţia, perioadă promovată de mămici în apropierea momentului naşterii, pentru a se asigura că au cu cine să meargă acolo, fără să fie spectacol-hâc. Noi mai aveam vreo trei săptămâni bune de sarcină, aşa că am încercat să susţin timid o extindere a perioadei bahice, pierzând lamentabil partida în faţa unei campioane cu hormonii electrizaţi şi o burtică de doi pepeni cam de vreo 5 kile bucata. (more…)
Ehee, lucrurile încep cu mult dinainte, așa că o să încerc să pun ce îmi aduc aminte din prima experiență. (more…)