Am trecut deja de prima supă. Am ajuns la primul măr.

Nu este al lui Adam. Nu este al lui Jobs. Este al lui Vlăduț. Pe Adam nu l-am cunoscut, despre Jobs am citit mai multe și-l respect. Cu toate astea, tot primul măr al lui Vlăduț e cel mai tare.

Mi-a crescut iar burta. Asta ca să sune ca și cum îmi scăzuse înainte. N-are legătură cu mărul. De fapt are, că poate ar trebui să trec și eu de la bere, la mere. Treaba este că mi-a crescut burta în așa hal, că Mami mă folosește pe post de scaun de luat masa. Ce să-ți zic, tot e mai bine decât măsută de schimbat scutece. E chiar tare faza când schimbă mami scutecele lui Vlăduț. Toate fetele vin și vor să miroasă. Eu și cu Drăgoșel fugim ca Dracula de mujdei 🙂

De fiecare dată când se întâmplă ceva relevant în viața copiilor noștri, ne bucurăm și ne întristăm în același timp. Este un fel de bucurie tristă, sau o tristețe bucuroasă.

Nu va mai fi niciodată primul măr al lui Vlăduț. Asta e partea goală a paharului. Ca să o vedem pe cea plină: a mâncaaaat Vlăduț priiiimul meeerișooooooor 🙂

O supă mică pentru omenire, dar foarte mare pentru noi. Astăzi Vlăduț a început diversificarea. Are deja jumătate de an. Nu ne vine să credem, dar așa este. A trecut deja jumătate de an de când al patrulea pitic a apărut în familia noastră.

Parcă ieri scriam despre bebe trîmbiță în primă audiție și despre momentul când am venit cu el acasă de la maternitate. Ei bine, n-a fost ieri, ci acum o jumătate de an. Iar astăzi Vlăduț a încercat primele linguri de supă. Rețetă specială, făcută de mami cu îmbelșugatul ingredient secret: dragoste.

Eram pregătit pentru o opoziție mai serioasă, dar se pare că-i place. Sau poate că vedea că-l înregistrez și n-a vrut să dea rău pe sticlă 🙂 Oricum, o nouă zi frumoasă de trecut în jurnalul meu de tată: prima supă pentru Vlăduț: