Este adevărat că putem vorbi de copiii noștri până la adânci bătrâneți, dar totuși, acum când încă suntem tineri parcă are altă valoare discuția. Îmi aduc aminte când mamaie, Dumnezeu s-o ierte, vorbea de băiatul ei, care la vremea aia avea deja vreo cincizeci și ceva de ani, și mi se părea o discuție  nelalocul ei. Probabil că nu este așa, și că timpul trece, dar copiii rămân copii. Momentan așa este, iar fetița noastră este încă mititică, nici măcar nu a făcut jumătate de an.